Ce am mai putea să spunem despre acest film, considerat "cel mai epocal al tuturor timpurilor", și cum am mai putea să sporim avalanșa de comentarii critice sofisticate sau simandicoase și de platitudini debitate de fanii mai mult sau mai puțin isterici, pe Internet sau în alte spații care țin loc de agora a societății noastre?
Copleșită de impactul fenomenului Pulp Fiction, toată lumea a trecut pe lîngă structura la fel de închegată și de interesantă a lui Reservoir Dogs, primul film tarantinian, cum a trecut și pe lîngă al treilea film al său, Jackie Brown, care arată un Tarantino altfel decît ne-a obișnuit. Oricum, admirabile la regizor sunt perioadele lungi de tăcere, neacceptînd să filmeze decît scenariile care-l interesează (a refuzat să facă Alien 4, Men in Black și alte "bazaconii").
Subiectul din Reservoir Dogs prefigurează Pulp Fiction: la fel, o structură compozițională aruncată în aer, o realizare captivantă de la început pînă la sfîrșit și, mai ales, același exces de violență, supusă deriziunii și relativizării.