Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Groundhog Day

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ziua pe lîngă care trecem - Groundhog Day


iulie 2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
La început a fost povestea. Legenda care dăinuie şi astăzi, potrivit căreia în a 40-a zi de la naşterea lui Iisus, se poate prevedea durata anotimpului rece. În localitatea Punxsutawney, statul Pennsylvania, se apelează la o marmotă, o rozătoare cu coadă stufoasă, care în ziua cu pricina este scoasă din vizuină şi dacă îşi vede umbra înseamnă că iarna durează încă 6 săptămîni drept pentru care se retrage pentru a-şi continua visul, hibernarea.

Eroul principal al filmului se trezeşte legat de rozător nu numai prin nume, Phil, ci şi prin ocupaţie deoarece el prezintă ştirile meteo la un post local de TV, dar mai ales prin "hibernarea" pe care este forţat de împrejurări să o trăiască, un vis care îl va conduce însă către o redescoperire a vieţii.

Phil, reporterul TV, ajunge în locul acţiunii pentru a acoperi evenimentul care face din micuţa localitate un pol al sărbătorii. Cu aere de vedetă insuficient apreciată, Phil, care îşi arată destul de repede cîteva trăsături de caracter nu din cele mai lăudabile, îşi îndeplineşte misiunea cu o afişată plictiseală şi dorinţă de a reveni acasă. Nu de alta, dar urma să prezinte ştirile de la ora 17 de la sediul postului de televiziune, ştiri pe care se pare că nu le va mai prezenta niciodată. Obligat să înnopteze în Punxsutawney din cauza zăpezii abundente apărută prin surprindere, amară ironie la adresa buletinului meteo, se trezeşte în fiecare dimineaţă retrăind aceeaşi zi de 2 februarie. Iar şi iar, cu acelaşi decor, aceleaşi evenimente şi aceleaşi personaje.

Primul sentiment pe care îl încearcă Phil este acela de prizonierat. Libertatea sa de mişcare pare extrem de redusă şi apăsătoare prin monotonia aparentă. Se instalează repede un sentiment de neputinţă şi zădărnicie după toate încercările de a depăşi o barieră invizibilă a timpului. "Phil sunt eu. Şi eu!. Şi eu!" Astfel ar putea rosti mulţi dintre noi parafrazînd o celebră afirmaţie pentru că ne-am creat iluzia unui ritm de viaţă trepidant, cu o lăcomie teribilă a timpului. Numai că, de fapt, raţiunea s-a complăcut tot mai mult într-o comoditate care ne-a izolat oarecum de realitatea vie care îşi desfăşoară spectacolul ei non-stop. Ieşirea din tiparul autoconfecţionat pentru înlănţuirea zilelor creează panică şi în cele din urmă un comportament violent. Phil ajunge la gesturi ce frizează nebunia în condiţii normale, un comportament în contradicţie chiar cu instinctul de conservare pentru că el are deja certitudinea că ziua de mîine va începe la fel ca ziua de azi. El se expune cu voluptate unor accidente ireversibile într-o derulare firească a timpului, sfidînd moartea, dar şi norme de comportament în societate. De la a conduce maşina fără a respecta nici o regulă de circulaţie, producînd distrugeri sau aruncîndu-se în prăpastie şi pînă la a fura cu nonşalanţa din sacii cu bani ai unei bănci pentru că sesizează deja secunda de neatenţie ce poate fi fatală. Este nevoie, deci, de un număr enorm de mare de repetări ale unui eveniment pentru ca omul să descopere amănunte particulare, să înţeleagă lucruri pe care altfel le ignoră cu seninătate.

Apoi la Phil se naşte dorinţa de a face bine profitînd de ceea ce trăieşte. Acceptă starea ca pe un dar ceresc şi împarte tuturor din binefacerile sale. E suficient un cuvînt bun, spus la timpul potrivit, atunci cînd cel de lîngă tine are nevoie de aşa ceva. Din nou: nu e un lucru uşor, Phil îl deprinde în multe zile, dar în finalul poveştii va fi făcut un bine tuturor din acea comunitate.

Descoperind oamenii din jur, eroul principal descoperă inevitabil şi iubirea, nu cine ştie unde, ci chiar alături de el. Ca un adevărat artizan îşi croieşte strategia de cucerire, modul în care ii face curte colaboratoarei sale, care asemenea unei cetăţi, îi rezervă celui care vrea să o cunoască, noi şi noi faţete. Dar pentru împlinirea alături de omul iubit merită să plăteşti preţul timpului. Poate părea o şmecherie faptul că Phil află într-o zi un amănunt care îi face plăcere ei pentru ca a doua zi ("a doua" într-o enumerare convenţională pentru că suntem tot în 2 februarie) să-i producă acea plăcere ca şi cum ar fi venit de la sine. Poate fi deci o şmecherie, dar să acceptăm efortul de a fi pe plac celui de lîngă tine. Nu e uşor, dar merită. Pentru iubirea pe care ţi-o doreşti trebuie să fii mereu atent la celălalt, să-l înţelegi, să-ţi armonizezi vorbele şi faptele cu el.

Şi cînd iubirea s-a instalat, recompensa pentru Phil este zăpada dimineţii, semn că ziua de 2 februarie a trecut şi a venit în sfîrşit o nouă zi pe care acum o întîmpină alături de persoana iubită. Este aceasta o eliberare? Răspunsul este nuanţat. Aparent da, pentru că acum Phil poate merge oriunde, îşi poate duce povestea mai departe. Dar care poveste? Pentru că visul hibernal a croit o altă poveste pentru viitor încît cei doi (acum vorbim despre DOI) îşi doresc să rămînă în acest colţ pitoresc de care nu s-au plictisit deşi Phil îi cunoaşte toate amănuntele. Dar lumea este atît de miraculoasă încît nu ne trebuie decît ceva mai multă atenţie pentru a o savura.

Şi mai ales să deschidem ochii mari, să deschidem sufletul spre oamenii din lumea asta miraculoasă. Nu iarna este lungă sau scurtă, ci propriul nostru drum spre cunoaştere.




 Toate articolele despre Groundhog Day


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Marius Dobrin


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer