Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Nosferatu: Phantom der Nacht

Klaus Kinski este Nosferatu


România Liberă, iunie 2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
După ce a fost difuzat excepţionalul documentar Cel mai drag duşman al meu: Klaus Kinski (1999), realizat de Werner Herzog la cîţiva ani după moartea actorului său fetiş (dacă se poate spune aşa în acest caz), la televizor s-a putut urmări unul din filmele realizate împreună de cele două puternice personalităţi: Nosferatu, fantoma nopţii.

Filmul este un remake declarat al capodoperei mute a lui F.W. Murnau, Nosferatu - o simfonie a groazei, din 1924 (ne amintim de jocul postmodern cu turnarea acestui film din Umbra vampirului), dar Herzog are în plus perspectiva dată de amintirea perioadei lui Hitler şi a fascismului, cînd se poate spune că Dracula şi ciuma (ca să ne aducem aminte şi de Camus) răspîndită de şobolani riscau să cuprindă întreaga lume.

Numai că ceea ce la Herzog este interpretare la Murnau era anticipare, ceea ce ridică şi mai mult valoarea operei acestui uriaş al începuturilor cinematografului care a fost F.W. Murnau, reprezentant principal al expresionismului german. Klaus Kinski îl joacă aici pe Nosferatu-Dracula, dar într-o variantă mai veche, cu Christopher Lee în rolul contelui şi Laurence Olivier în cel al lui Van Helsing, el îl interpreta pe nebunul închis la ospiciu datorită viziunilor sale despre invazia de şobolani şi ciuma care se apropie şi, dacă interpretarea celor doi mari actori din rolurile principale am uitat-o, terifiantul Kinski îţi rămîne în memorie mult timp.

Cele cinci filme purtînd marca Herzog-Kinski sunt: Aguirre, mînia lui Dumnezeu (1971), Nosferatu (1978), Woyzeck (1979), Fitzcarraldo (1984), Cobra Verde (1987). Dintre ele, Aguirre... şi Fitzcarraldo sunt opere unice în felul lor, avînd în comun tipul de personaj central, obsedat de urmărirea himerică a unui ideal, frizînd paranoia şi patologicul, neinteresat de cei pe care-i distruge în jurul său în această conquistă. Acest personaj şi-a găsit interpretul ideal în Klaus Kinski (printre altele, tatăl frumoasei Nastassja Kinski), actor contorsionat şi maladiv, la rîndul său cu devieri de comportament. Relaţia chinuită, semipatologică, dintre actor şi regizor a fost descrisă de Werner Herzog în documentarul de care aminteam mai devreme, prezentat la Cannes cu mare succes. Kinski declară într-o secvenţă: “Am făcut film împreună pentru că amîndoi suntem nebuni.” Dovadă că turnajul lui Fitzcarraldo a pus în pericol vieţile lui Kinski şi ale membrilor echipei de filmare, din cauza încăpăţînării lui Herzog de a reface exact epopeea eroului său.

Fişa tehnică :

Nosferatu, fantoma nopţii, Franţa-Germania, 1978
Regia : Werner Herzog
Cu : Klaus Kinski, Isabelle Adjani, Bruno Ganz




 Toate articolele despre Nosferatu: Phantom der Nacht


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Doinel Tronaru


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer