Titlul original al filmului Nick of Time, în traducere literarală “crestătură timpului”, de fapt expresia englezească pentru “tocmai la timp”, sugerează că factorul temporal ar fi principala miză a peliculei, şi, într-adevăr, filmul pleacă de la o premisă foarte interesantă.
Un mărunt funcţionar public, un om cît se poate de obişnuit, are parte pe aeroportul din Los Angeles de o surpriză extrem de neplăcută. Fetiţa îi este răpită, iar răufăcătorii îi cer, în schimbul lăsării în viaţă a copilului, s-o asasineze pe guvernatoarea statului. Poanta este că acest lucru trebuie să se întîmple în maximum 1 h şi 15 min., pînă cînd omul (femeia) politic(ă) va încheia un discurs ţinut în faţa publicului alegător, altfel fetiţa va fi ucisă cu sînge rece de către cei doi sadici răpitori, aşa-numiţii dl Smith şi dna Jones.
Aşa că filmul jonglează cu ingeniozitate pe găselniţa timp real-timp al naraţiunii cinematografice: două ore durează filmul, două ore se scurg şi în timpul ficţiunii de la primul cadru pînă la finalul acţiunii, sunt exact cele două ore transpuse în imagini în filmul de faţă. În acest interval, personajul interpretat de Johnny Depp trebuie să-şi salveze fetiţa, nedepăşind ora-limită indicată de infractori, şi în acelaşi timp să rezolve într-un fel situaţia, pentru că desigur că nu poate să execute o crimă cu sînge rece şi va încerca să-i avertizeze de pericol mai întîi pe agenţii de securitate, apoi chiar pe dna guvernator personal.
Miza filmului lui John Badham era foarte generoasă, dar, din păcate, spre final aspectele de thriller comercial copleşesc ingeniozitatea care ar fi fost necesară, d.p.d.v. tehnic şi artistic, subiectului peliculei (să ne imaginăm cum ar fi arătat Nick of Time realizat de Brian De Palma, cel mai mare stilist al filmului de suspans american!).
Oricum, filmul merită văzut ca un divertisment artistic de calitate, mai ales pentru interpretarea lui Johnny Depp, care, în aceiaşi ani în care se afirma prin portretizarea unor personaje de o excentricitate cu totul specială, joacă, de această dată, ceva de altă factură, un personaj foarte comun, un contabil, cum spuneam, sau ceva de felul acesta, pus însă într-o situaţie cu totul deosebită, extremă. Probabil aceasta l-a şi atras să joace într-un film, repet, ratat faţă de intenţiile şi miza lui.
În rolul principalului negativ apare un alt mare actor, Christopher Walken, memorabil pentru interpretarea din Vînătorul de cerbi, distinsă cu Oscar, iar dintre partiturile ulterioare să i le pomenim pe cele din The Dead Zone de David Cronenberg, The Comfort of Strangers de Paul Schrader şi Pulp Fiction.
Regizorul John Badham (n. 1939, în Anglia) este un meşteşugar de bază al filmului american, dar, cum spuneam, departe de un veritabil stilist. Din prolifica sa filmografie, să enumărăm cîteva succese care spun ceva şi la noi: în primul rînd marele hit Saturday Night Fever (1977), cu John Travolta şi muzică de Bee Gees, filmul-far al erei disco, apoi WarGames (1983), Short Circuit (1986), Bird on a Wire (1990), Point of No Return/The Assassin (1993, remake-ul american la Nikita lui Luc Besson), Drop Zone (1994), Incognito (1997).
Fişa tehnică :
Nick of Time, SUA, 1995
Regia : John Badham
Cu: Johnny Depp, Christopher Walken, Marsha Mason, Peter Strauss, Charles S. Dutton, Gloria Reuben, Roma Maffia, Courtney Chase