Filmul Secvenţe, realizat în 1982 de Alexandru Tatos este unul dintre cele mai bune filme româneşti şi poate cel mai bun al regizorului. Secvenţe relatează, prin intermediul a trei scheciuri independente, întîmplări care au loc pe un platou de filmare, fiind o incursiune în culisele acestei lumi, cu micile ei bucurii şi marile ei dureri.
Oamenii din spatele peliculei finite sunt în primul rînd oameni, cu calităţi şi defecte, cu probleme, dar şi cu momente de graţie, care slujesc cu devotament o profesie ce deseori se dovedeşte ingrată. O revelaţie a fost, după 1990, publicarea jurnalului cineastului, care mărturisea despre lupta disperată pe care a dus-o cu forurile ideologice, încheindu-se cu imensa bucurie prilejuită de ceea ce în decembrie 1989 Tatos considera o eliberare mult aşteptată a ţării.
Alexandru Tatos a încetat însă din viaţă pe 31 ianuarie 1990, din cauza unei boli incurabile, la numai 53 de ani, păstrîndu-şi intact entuziasmul pe care în acele zile îl împărtăşeam cu toţii. Dumnezeu l-a cruţat, desigur, pe Alexandru Tatos, pentru a nu suporta faptul că, după 13 ani, cei care i-au distrus viaţa şi au aneantizat întreaga civilizaţie românească sunt mai puternici şi mai prosperi ca niciodată.