"Am scris Mamouret pentru Comèdie Française, dorindu-l pe Charles Dulin ca regizor", declara Jean Sarment.
Nu ar fi nimic fals, dacă am adăuga spuselor autorului că rolul Mamouret pare scris pentru Tamara Buciuceanu Botez. A fost inspirată revenirea actriţei pe scena de la Bulandra, unde nu a mai jucat de ani buni, într-un spectacol care făcea săli pline avînd-o în distribuţie pe Lucia Sturdza Bulandra.
Jean Sarment alege o poveste cu încurcături, dar o expune simplu, gândeşte personaje "ofertante" pentru actori şi urmăreşte firul comediei fără exagerări şi cu bun gust. Această simplitate, pe care o păstrează şi regizorul Dinu Cernescu, poate fi o provocare pentru spectatorul de astăzi. Sigur, satisface dorinţa publicului de a merge la teatru pentru a-şi descreţi fruntea şi a-şi lumina faţa. Pentru că este imposibil să nu te laşi prins de prezenţa comică a Tamarei Buciuceanu Botez, de apariţiile energice ale Ilincăi Manolache (Estelle) şi Alexandrei Murăruş (Giselle), de prezenţa impunătoare a lui Şerban Pavlu (Marcus), de şarmul Danielei Nane (Călăreaţa). Spectacolul se bucură de o distribuţie care reuşeşte să "treacă rampa" şi să ajungă la public, să te prindă în mrejele familiei Mamouret. Este momentul aniversării bunicii Mamouret care împlineşte nici mai mult, nici mai puţin decât 100 de ani. Totul se transformă într-o sărbătoare publică. Şi tocmai atunci vine în oraş, în turneu, un circ ambulant, iar directorul circului este chiar nepotul celui pe care l-a iubit bătrâna Mamouret cu zeci de ani în urmă. Marcus se îndrăgosteşte de Marie - Josephe (Ana Ioana Macaria). Povestea se repetă, iar bătrâna Mamouret are grijă ca iubirea celor doi să se împlinească. Temperamentală şi lucidă, manevrează vieţile celor din jur, plină de bune intenţii îi şantajează la nevoie şi obţine tot ce vrea de la ei. Rolul îi prieşte Tamarei Buciuceanu care ştie să conducă spre schimbările de situaţie şi stoarce comedie din orice.
O poveste extrem de simplă, un spectacol bazat pe actori, roluri bine susţinute şi, totuşi, lipseşte ceva care ar fi trebuit să contureze mult mai bine aceste date, să le facă unitare, să lege părţile spectacolului. Simţi nevoia, poate, de mai multă muzică într-o astfel de comedie. Formula regizorală aleasă este întreruptă de scena spectacolului de circ, tratată într-un cu totul alt mod, decorul se desparte în două şi apare o imagine frumoasă cu dansatori şi clovni. Din păcate, Dinu Cernescu dezvoltă prea puţin această idee, se concentrează doar pe datele iniţiale ale textului, rezumă şi pune totul pe seama actorilor. Asta nu este nimic rău, ar putea părea suficient, doar că la finalul spectacolului îţi dai seama că existau toate premizele, dar a lipsit puţin ca să fie foarte bine, că a fost aproape, dar... Totuşi, rămâi cu senzaţia plăcută de a fi văzut nişte actori care te bucură (roluri reuşite fac şi Ion Cocieru, Manuela Ciucur, Teodor Danetti) şi o poveste plină de poezie, veselie şi romantism.