Elton John, megastarul pop-rock-ului britanic, fiindcă despre el este vorba, a susţinut concertul alături de o formaţie de cinci instrumentişti de înaltă clasă şi se află neobosit în plin turneu de promovare a noului său album, Songs From The West Coast, concertul de la Bucureşti fiind produs de Art Production.
Încă de când am intrat în posesia biletului cu imprimeul zâmbetului "de plastic" pe care Elton John îl adresa celor norocoşi, mi-am pus întrebarea. În ce oare mai constă motivaţia acestui personaj ? Trebuie spus că apariţia la Bucureşti alături de un combo de acompaniament a fost o excepţie, restul concertelor de promovare fiind susţinute în formulă solo (voce şi pian). Care sunt resorturile care determină un artist cu o carieră fulminantă să continue să se alinieze cuminte, la peste 50 de ani, la rigorile extrem de drastice ale show-biz-ului "de acolo", despre care noi încă nu avem habar ?
Începutul concertului, marcat de mirosul de parfum franţuzesc al doamnelor şi de aerul de prosperitate al "tinerilor" veniţi la concert, cu un Elton John profesional destins, apariţie oarecum în contradicţie cu distribuţia puţin snoabă a unui public ce a cuprins şi mulţi străini (turişti sau "simpli cetăţeni"), cum spuneam, acest început nu părea să creeze premisele unui răspuns valabil la întrebările de dinainte. "Va fi un concert de serie, corect profesional şi atât", mi-am spus. Iată însă că după nu mult timp, o nouă stare de fapt a devenit evidentă: aveam în faţă o trupă închegată, care în ciuda unei medii de vârstă foarte ridicată (pentru rock, cel puţin), ori poate tocmai de aceea, poseda un groove nu doar excepţional din punct de vedere tehnic, dar şi extrem de viu şi de proaspăt ca mesaj. Între instrumentişti, Elton John şi-a arătat cu eleganţă calităţile de lider-partener de scenă, dând o adevărată lecţie de atitudine profesională pe scena de concert, arătându-se la fel de motivat ca acum 30 şi mai bine de ani. Poate părea straniu, mai ales pentru o bună parte a muzicienilor români ai vremurilor noastre, dar omului se pare că într-adevăr îi place teribil ceea ce face.
Posesor al unei tehnici vocale şi pianistice de anduranţă, compozitorul, orchestratorul, producătorul, show-man-ul Elton John a demonstrat şi la Bucureşti cum este posibil să-ţi menţii nealterată strălucirea mesajului artistic, păstrând o atitudine plină de respect, chiar de umilinţă în faţa scenei şi a publicului, conştient fiind că adevăratul creator trebuie să se ia în serios doar atunci când trudeşte la arta lui.
Concertul a beneficiat de un sound excelent, spectatorii oferind - la schimb - o atmosferă caldă ce a onorat renumele publicului românesc.
În program au alternat titluri ce au marcat tumultuoasa carieră plină de lovituri de teatru a protagonistului, precum "Crocodile Rock", "Rocket Man", "I'm Still Standing", "Sacrifice", "Candle in the Wind", "Daniel" etc. cu piese ale altor compozitori, precum "Blue Eyes", sau melodii de pe noul album, printre care şi primul extras pe single, "I Want Love".
O vreme minunată, o muzică în care pattern-uri de blues, gospel şi funky au condimentat un veşmânt clasic de pop-rock britanic cu armonii şi sound al zilelor noastre, au făcut ca povestea acestui concert să se scrie extrem de frumos şi simplu: la 56 de ani, Elton John a fost la Bucureşti, a cântat mai mult de două ore, a acordat multe autografe la scenă, a dat bis-uri şi s-a încântat de muzica lui şi a altora, spre bucuria noastră, a tuturor.