La Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, noul director, actorul Liviu Timuş, instalat în vară, în urma unui concurs, vrea să readucă publicul în sala de spectacole. Aceasta este, după propriile spuse, una din direcţiile pe care le urmăreşte prioritar.
De aceea a şi regîndit ediţia 2006 a Festivalului de Teatru, pe care l-a conceput, împreună cu criticul de teatru Alice Georgescu, în formula de "Regal teatral", itinerînd la Piatra Neamţ cîteva dintre cele mai gustate producţii ale stagiunii 2005 - 2006. Tot către public a privit şi cînd a configurat repertoriul stagiunii curente, orientîndu-se spre un gen cu priză: comedia. Pe una dintre ele, căci pe afiş au fost înscrise foarte recent două, am urmărit-o şi pe aceasta intenţionez s-o semnalez.
Totul începe, nu-i aşa?, cu titlul: Dacă ăla e cu aia, aia a lui cu cine-o fi?. Acroşant, îţi atrage atenţia, ţi-o monopolizează măcar preţ de cîteva secunde, pînă îl citeşti şi te dumireşti ce anume vrea să zică. Apoi vrei să vezi cine e "ăla", apoi cine e "aia", apoi cine e "aia a lui", despre care vrei să afli "cu cine-o fi". Apoi cumperi bilet şi intri în sală. Ideea acestui titlu şi a piesei care-l poartă a fost a lui Mimi Brănescu, tînăr autor, actor "la bază", convertit la dramaturgie. Nu ştiu cum o fi ca actor, dar ca autor de texte nu-i rău. Piesa e inspirată de contexte contemporane autohtone, e o suită de încurcături nostime pe care Brănescu le dezvoltă abil într-o comedie de situaţii, plăcută de urmărit. Nu sîntem în faţa unei capodopere a genului, care va intra în antologii, dar e o lucrare curată, cu replică vie, a cărei principală calitate e că nu cade în vulgar. Din păcate, din cauza aşa-ziselor emisiuni de umor de la televiziune, comedia a coborît periculos de mult în zona grosierului. Dacă ăla e cu aia... nu face asemenea concesii, oferind o alternativă. Singurul lucru care i se poate reproşa e întinderea, fiind cam scurtuţă pentru o scenă mare, ca aceea de la Teatrul Tineretului, unde a fost montată. S-ar fi potrivit mai bine unui Studio, căci spectacolul abia dacă durează o oră.
Autorul înscenării e Dan Tudor, actor şi el "la bază", realizator al cîtorva spectacole în diverse colţuri ale ţării, care i-au atestat talentul imaginativ. Mizanscena sa e în litera textului, sarcina regizorală asumată fiind omogenizarea elementelor care fac spectacolul, în mod special lucrul cu actorii. Actori cu care a avut ceva de muncă, întrucît Dan Tudor s-a încumetat să lucreze nu cu unul, nu cu doi, ci cu trei debutanţi. De fapt, debutante: Cătălina Ieşanu, Cezarina Sava, Irina Ivan, primele două, absolvente de Tg. Mureş, cea din urmă enumerată, de Bucureşti. Un lucru e cert: toate trei au calităţile necesare profesiunii, iar experienţa scenică va sedimenta lucrurile. O constatare cu valoare de generalitate, dincolo de evoluţia celor trei, este legată de problemele de rostire sesizabile la absolvenţi din diverse centre universitare, ceea ce arată că această componentă de bază a personalităţii actoriceşti este, în acest moment, în suferinţă.
Foiletînd programul de sală, dai peste o numeroasă listă de sponsori. Lungimea ei arată că pietrenii au nevoie de teatru şi înţeleg că trebuie să-l sprijine. Reacţia instituţiei nu poate fi decît una: trebuie să le răspundă la aşteptări.