Encore?! - Selon Charlie

În anii '70-'80, Nicole Garcia (Un papillon sur l'épaule, Le cavaleur, Garçon!, L'état de grâce) era una dintre actriţele cele mai en vogue din hexagon. În anii '90, Nicole Garcia a devenit una dintre cele mai titrate regizoare ale Franţei, cu rezultate care au mers de la remarcabil (Le fils préféré) la ambiţios (Place Vendôme) şi extraordinar (L'adversaire). Cronicarul nu poate fi deci acuzat de naivitate dacă recunoaşte că a aşteptat acest Selon Charlie (co-scris de Nicole împreună cu fiul Frederic) cu sufletul la gură... şi nici de rea-credinţă dacă admite că dezamăgirea a fost una majoră.

A fost primul film văzut la Cannes în 2006 (deci nu pot fi bănuit de oboseală sau saturaţie), dar e un film pe care l-am văzut deja de nenumărate ori: personaje angoasate, ambetate, alienate, destine încrucişate, singurătate, pre(ten)ţiozitate, de data asta, ce-i drept, într-un orăşel franţuz de provincie.

Ansamblul e mult prea lungit (iar morala mult prea diluată) pentru ca povestea, văzută prin ochii puştiului din titlu, să mai aibă vreun impact; cît despre cei patru actori din rolurile principale (Jean-Pierre Bacri, Vincent Lindon, Benoit Magimel, Benoit Poelvoorde - calibru diferit, talent incontestabil)... meritau orice, dar nu un film mediocru.