Nu-i oare ciudat? Adică apare un DVD despre vin sub egida Ministerului de Externe din Franţa, iar difuzarea (chiar şi în scopuri necomerciale) e interzisă în vreo douăzeci de ţări. De ce? De ce n-au voie germanii, britanicii, austriecii, belgienii, grecii, suedezii sau iugoslavii să vadă un documentar de două ore despre vin? Probabil, cred eu, pentru că Mondovino (Jonathan Nossiter, 2004) ar declanşa vreo cîteva scandaluri diplomatice sau, măcar, ar influenţa considerabil preferinţele cumpărătorilor de vin. Dar România nu se află pe lista neagră, aşa că eu am putut vedea documentarul în deplină legalitate.
Am aflat astfel că un vin poate fi rigid sau cizelat, odios sau simpatic, ba chiar şi trădător (care blufează, adică te uimeşte la început cu o deplinătate a gustului, şi-apoi te lasă fără nimic, nici o senzaţie, nici o savurare de după). Am mai aflat că există un fascism al distribuţiei, o dictatură a notei acordate de criticii de la Wine Spectator, care formează gustul mondial şi şlefuiesc vinul după preferinţele consumatorilor californieni - mai boisé, mai vanilat. Rezultatul, spun anti-mondialiştii, e catastrofal: dispar vinurile autentice, specifice, de terroir, şi apar marile mărci uniformizate, cum ar fi Opus One (vinul cel mai bine cotat). Tipi ca Michel Rolland (oenolog la peste 100 de proprietăţi din lume) fac legea şi îşi impun gustul propriu, aducînd din condei vinuri de pe diverse proprietăţi, apropiindu-le şi "machiindu-le" (cum spun francezii), distrugîndu-le sufletul. Vinul a devenit un domeniu de luptă: între cei care rezistă (eventual şi socialişti) şi cei care colaborează cu inamicul (adică investitorul-producător american).
Totuşi, Mondovino nu are nimic din manipularea şi reaua-voinţă a unui Fahrenheit 9/11 - e un documentar cu muzică bună, cadre filmate cu camera pe umăr, ironie subtilă, cîini, mîini nesigure, conversaţii inteligente, tablouri şi mari nobili bătrîni şi liber-cugetători. Din Toscana, trecînd prin Bordeaux, realizatorii ajung în America de Nord, şi chiar pînă în Brazilia şi Argentina. Peste tot se face vin, se degustă şi se practică diverse filosofii de viaţă, se pun la punct strategii de marketing sau se proferează blesteme la adresa mondializării. Mondovino trebuie văzut, neapărat, cu un pahar de vin bun la-ndemînă.