Despre ceva ce nu există - Viaţa mea sexuală

De ceva timp în cadrul Galei Uniter se acordă un premiu pentru cea mai bună piesă a anului. Intenţia este de a impulsiona scriitorii să pună mîna pe tastatură ca măcar dramaturgia contemporană să îşi iţească gîtul dacă literatura de sertar a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvîrşire. Cu sprijinul Fundaţiei Principesa Margareta, piesa premiată de Uniter este montată într-un teatru, adică ceea ce îşi doreşte mai mult şi mai mult dramaturgul.

În 2004 cîştigător a fost Cornel George Popa cu piesa Viaţa mea sexuală. Teatrul Naţional din Bucureşti s-a oferit să o monteze, iar propunerea i-a fost adresată regizorului Sorin Militaru.

Piesa este un conglomerat de tipologii plasate în actualitatea imediată, cu tot derizoriul de rigoare, cu frustrări, vise, resemnări şi o viziune specială asupra unui Dumnezeu omniprezent, chiar şi într-un sex-shop. Tînăra frumoasă şi bună la suflet cu un copil din flori, nevoită să lucreze în sex-shopul cu pricina, cu un tată logoreic şi nostalgic comunist este un fel de Ileana Cosînzeana. Făt Frumos are personalitate dublă, partea bună se transformă în colegul de serviciu al domnişoarei, cam slab de înger şi cu o idee fixă privind afacerea cu ghiocei vara, iar partea good looking e adjudecată de patronul chipeş, dar fustangiu. Mai există un pretendent la mâna frumoasei, cam pervers de felul lui, chiar dacă inocent, şi un cuplu, un băiat de cartier şi o fată tot de pe-acolo care colorează cumva atmosfera. În rest, conflictul cam lipseşte, replicile sunt pe alocuri haioase, dar şi cu multe truisme, iar piesa în ansamblu e un fel de telenovelă condensată.

Spectacolul TNB valorifică la maximum textul, creînd datorită scenografiei Alinei Herescu şi o dimensiune oniric-religioasă prin plasarea unor păpuşi-îngeri vii în vitrina sex-shopului. Un fel de veghe, grotesc spus, asupra Dorinei cea fără viaţă sexuală, ca demonstraţie că Dumnezeu este acolo unde îl imaginează fiecare dintre noi. Altfel, Dorina este prizonieră în propria cochilie, aşa cum se vede în debutul spectacolului, lucru de altfel care îi justifică obsesia pentru cîntecelul copilăriei, melc, melc, codobelc.

În rest, spectacolul nu creşte, nu acumulează tensiune, nu revelează mari adevăruri. Rămîne în zona accesibilităţii agreabile pentru un public fără pretenţii. Păcat că Tania Popa, actriţă talentată, de forţă, cu o voce specială şi abilităţi coregrafice e folosită la TNB exclusiv în roluri anoste, simpliste, deşi poate mai mult. Acelaşi lucru şi la Răzvan Oprea, încă o dată foarte bun într-un rol de golănaş de cartier, băiat de băiat, tipologie în care excelează (acelaşi gen de personaj, dar cu ceva mai multă minte, face şi în mady-baby.edu), dar actorul are capacitatea de a face mult mai mult. Şi-l mai aminteşte cineva în examenul de licenţă, Lebensraum - Spaţiu vital în regia Alexandrei Badea, unde crea excelent cîteva personaje, foarte diferite, inclusiv pe contre emploi? Probabil că nu.

Una peste alta, Viaţa mea sexuală este un spectacol mediocru, nici mai rău nici mai bun decît celelalte producţii ale TNB. Teatrul nu a reuşit încă să îşi definească direcţia artistică şi nici să ridice calitatea spectacolelor. Mai aşteptăm.


Teatrul Naţional Bucureşti
Viaţa mea sexuală
de Cornel George Popa

Regia: Sorin Militaru
Scenografia: Alina Herescu
Coregrafia: Tünde Baczó
Muzica: Vlaicu Golcea
Fotografii: Augustin Bucur, Paul Preda
Cu: Tania Popa, Daniel Badale, Silviu Biriş, Vitalie Bichir, Răzvan Oprea, Maria Gârbovan, Constantin Dinulescu, Tünde Baczó, István Téglás.