"Cel afectat de Sindromul Munchausen simulează o boală sau o traumă pentru a atrage atenţie sau simpatie asupra lui". Merită să mergi la cinema pentru ilustrarea unei definiţii de dicţionar medical? Da, dacă te ţine cu sufletul la gură. Nu e cazul cu The Night Listener, unde am fost momit cu doi termeni-cheie: radio + Robbin Williams. Dar aici nu mai avem dinamita din Good Morning, Vietnam!, ci plicticosul realizator al emisiunii Noone at night (Amiază noaptea).
Deprima(n)tul Gabriel Noone şi-a clădit notorietatea pe poveştile (citite molatic la WXYZ) inspirate de idila sa cu un tânăr bolnav de SIDA (Bobby Cannavale). Dar odată cu iubitul, îl părăseşte şi muza. Poate pentru a o regăsi, se lasă purtat într-o relaţie prin telefon cu alt puşti seropozitiv, care îşi descrie copilăria (abuzată de părinţi) într-o carte cutremurătoare. Pentru că unele aspecte ale poveştii îi sună fals "bunului ascultător", Gabriel decide să deznoade personal iţele. Dă peste Donna (Toni Colette - Little Miss Sunshine). Aşa-zisa mamă adoptivă (aşa-zis oarbă) nu ştie pe unde să scoată nici cămaşa, nici copilul (pare-se fictiv).
Spre finalul ejaculat precoce (după 81 min.) aflăm că Donna nu se consideră vrednică de dragoste. Aşa că îşi fabrică biografii dramatice pentru a primi un dram de afecţiune (măcar din milă). Talentul cameleonic al actriţei e singurul lucru consistent în aşa-zisa dramă psihologică. Restul e umplutură. Cast-ul secundar - să fie cît mai multe nume-cîrlig pe afiş (vezi cazul Sandrei Oh - Sideways). Replicile umoristic-triviale în răspăr cu sobrietatea seacă a regiei (Patrick Stettner). De exemplu: Gabriel e "alintat" de taică-său cu apelativul little prick (puţă mică); la protestele mai tinerei mame vitrege, septuagenarul hîtru zice că "(fiu-său) poate suporta little prick". Gabriel răspunde spontan: "suport şi din alea mai mari". Dar şi subplotul idilei gay este inconsistent şi în plus. Orientarea (homo)sexuală trebuia probabil să-i dea un pic de culoare şi noutate lui Robin Williams. Fără succes. Pentru că actorul (de altădată) scoate la înaintare aceiaşi puppy eyes cu care ne-a obişnuit de cîteva filme încoace.