Shortbus, comedie exxxtremă

New York, în zori: cupluri în criză şi persoane singuratece caută fantasma fericirii, şi fac dragoste, aşa cum pot. Încă de la prima scenă regizorul îşi explică intenţiile: de a reda acel "mal de vivre" al New Yorkului contemporan, şi emoţia fizică a pasiunii, fără false pudori sau trucaje.

Povestirea oscilează astfel între cinema pentru adulţi şi frescă a fatalei alienări dintr-o uriaşă metropolă. Clientul unei "dominatrix" îşi găseşte plăcerea în timp ce stă pe un tablou al lui Pollock. Ar putea fi o subtilă parodie a action painting-ului, dacă de fapt regizorul nu ne-ar sugera că sexul, chiar şi în cruzimea sa, se absoarbe în tabloul vieţii şi se contopeşte cu restul...

Bineînţeles că toate acestea sună natural şi spiritual într-un New York - Babylon. Un New York colorat care pare de plastilină. Camera de filmat îl survolează şi intră într-un apartament dintr-un zgârie-nori, apoi într-altul, şi într-altul... Observă oameni care se observă, care se iubesc sau care încearcă să se iubească, care întreabă. "Cum a fost orgasmul tău?", o întreabă clientul pe prostituată. "Fantastic" - răspunde ea. "Mi se părea că sunt singură pe întuneric". "Ai fost tristă după aia?"."Da". "De ce?" "Pentru că mi-am dat seama că nu eram singură şi pe întuneric."...

Un puzzle de poveşti într-un Manhattan post-Ground Zero, un loc în care s-au întors să trăiască cei ce simt nevoia de a fi iertaţi... Însă aceste cupluri dezinhibate şi nefericite, care nu reuşesc să se elibereze de sexologul lor, de partenerii multipli sau de întâlnirile din baruri pentru inimi singuratece, ne produc milă. În fond, gay sau hetero, sado, maso sau chiar "normali", căutăm cu toţii echilibrul magic între simţuri şi sentimente.

Salvarea pe care regizorul o întrevede (un soi de "imn adus bucuriei senzuale") nu este neapărat una cu care putem fi de acord. Însă în spatele performanţelor erotice, adesea neîndemânatice, ale personajelor sale, ceea ce contează intr-adevăr este tandreţea, căutarea iubirii autentice, onestitatea faţă de sine şi faţă de partener.

Iar sexul, care totuşi domină fiecare secvenţă a acestui film, devine doar o treaptă în cunoaşterea şi în respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi. Chiar şi pentru cei care nu mai sunt la prima tinereţe şi care enunţă marţial: "Altă dată voiam să schimb lumea. Acum îmi e de-ajuns să părăsesc camera asta cu puţină demnitate". Sexul devine un parcurs posibil către o moralitate afectivă...

Orgasmul (poate) va veni, până la urmă. Însă va urma imediat o altă noapte...