Exploratori şarmanţi - Atlantis: The Lost Empire

Mai mult decît cu alte ocazii, în cea mai recentă producţie Disney, Atlantis: The Lost Empire, filmul cu actori în carne şi oase devine inspirat subiect de parodie. Cum producţiile şi supraproducţiile (sic!) de acţiune sau / şi SF, în care o mînă de oameni gen Benetton (adică de toate naţiile şi tipurile umane) pleacă într-o misiune crucială pentru comunitate şi au a se lupta cu forţe ale răului (exterioare sau interioare lor) - monştri marini, apariţii din alte dimensiuni, diverse entităţi, obiecte dotate cu viaţă, iată că toate aceste formule se pot transpune într-un desen animat care să le facă mai digerabile şi să le mai şteargă din scrobeală.

În cel de faţă, intenţia parodică poate n-a fost chiar calul de bătaie al regizorilor Gary Trousdale şi Kirk Wise (publicul-ţintă fiind cel foarte tînăr), dar pentru spectatorii mai mari în fotoliu el oferă în cîteva locuri o distracţie garantată.

Iată, de pildă, excelenta trupă de mercenari plecată să descopere Atlantida. Unul dintre membrii ei este tînăra de extracţie latino Ramirez, specialistă în mecanică. Are buze mari şi e impertinentă. Un alt membru este un minoritar turc, fost patron de magazin de flori. Pare aterizat direct din Toate pînzele sus. Nu lipseşte o locotenentă (sic!) blondă şi musculoasă, care se exprimă prin aceleaşi mişcări bruşte ca şi Johnny Bravo. Elementul surpriză, şi de departe cel mai simpatic, după care te uiţi pe ecran e o smochinită radiotelegrafistă care trage dintr-o ţigară uscată ori de cîte ori apare în cadru şi a cărei voce dogită seamănă (în secvenţele din submarin) cu cea a dispecerelor eficiente şi blazate de la firmele de taximetre bucureştene. Şi, în fine, eroul întregii poveşti este un mic geniu lingvistic fără de care Atlantida nu ar fi descoperită: un încurcă-lume devenit un salvează-lume şi datorită relaţiei discrete cu prinţesa Atlantidei.

Nu mai contează faptul că locuitorii Atlantidei au stat ascunşi graţie unor cristale însufleţite care au generat energie. Farmecul filmului stă cu toate forţele pe şarmul personajelor. Altfel, povestea în sine e destul de searbădă şi unele momente lipsite de zvîc.

Atlantis: The Lost Empire,
regia Gary Trousdale şi Kirk Wise,
scenariul Tab Murphy,
muzica James Newton Howard,
voci: Michael J. Fox (Milo James Thatch), James Garner (comandantul Rourke), Cree Summer (prinţesa Kida), Leonard Nimoy (regele Atlantidei), Phil Morris (dr. Sweet).