În seara aceasta putem vedea unul dintre cele două filme-cult realizate de David Lynch înainte de Mulholland Drive, şi anume Blue Velvet, (SUA, 1986).
David Lynch nu mai era un necunoscut la data realizării acestui film, ci regizase deja mediu-metrajul Eraserhead (1977) şi Omul elefant (1980), ambele foarte apreciate de critică, şi (semi)eşecul Dune (1984, după Frank Herbert).
Cu acest Blue Velvet, Lynch a găsit însă cocktailul ideal între standardele artistice ale specialiştilor în film şi succesul de public, numele său devenind imediat al unuia dintre cei mai adulaţi regizori contemporani, atît de către cei mai fini intelectuali cît şi de oameni care de fapt nu înţeleg mare lucru din ce văd pe ecran. Dovada a fost făcută ulterior, la începutul anilor '90, cînd serialul Twin Peaks a devenit un adevărat fenomen TV, reuşind la rîndul său să împace cele două tabere. Toţi actorii implicaţi în Blue Velvet şi-au văzut crescută brusc cota: Isabella Rossellini (la acea vreme soţia regizorului), tînărul Kyle MacLachlan (creat de Lynch pentru rolul lui Paul Atreides din Dune, ulterior transformat în star de interpretarea agentului Cooper din Twin Peaks, dar pierdut complet după ce a fost lăsat din mînă de mentorul său), Laura Dern (care va avea rolul vieţii ei interpretînd-o, în 1990, pe Lula în Wild at Heart, celălalt film-cult realizat de Lynch, premiat cu Palme d'Or la Cannes), iar pentru veteranul Dennis Hopper va fi începutul unei lungi serii de negativi, care de care mai înspăimîntători.
Blue Velvet este, la prima lectură, un thriller profesionist făcut; misterul, tensiunea, toate sunt la locul lor. Mai important însă decît acest fapt este mesajul pe care Lynch, acest mare regizor, vrea să ni-l transmită în fiecare film al operei sale, una dintre cele mai obstinate explorări ale răului din toată istoria cinematografiei.