Din abisuri - Breaking the Waves

În această seară putem viziona un film al regizorului danez Lars von Trier - Breaking the Waves (1996) -, o capodoperă incontestabilă a sfîrşitului de secol cinematografic, cu Emily Watson, Stellan Skarsgard, Jean Marc Barr.

Filmul face parte, alături de Idioterne (1988) şi Dancer in the Dark (2000), dintr-o trilogie numită de Lars von Trier drept "Trilogia inimii". Ultimul film a primit la Cannes trofeul Palme d'Or, probabil drept compensaţie pentru faptul că, în urmă cu cîţiva ani, Breaking the Waves nu a fost distins decît cu Premiul special al juriului, fiindu-i preferat Secrets and Lies al lui Mike Leigh (excelent de altfel, dar...).

Lars von Trier realizează un film şocant, unic în felul său. Pentru a înţelege exact ce vrea să ne spună regizorul despre abisurile psihicului omenesc, trebuie să vedem cu cea mai mare atenţie filmul în această seară.

Iată şi un comentariu al redactorilor de la Arte despre opera marelui regizor: "Filmografia lui Lars von Trier este tăiată în două. De o parte, este "cinema-ul absolut" al primelor sale filme, în care tehnica este regină (The Element of Crime, Europa). De cealaltă, este o generozitate nouă, apărută în Breaking the Waves, reluată în Idioterne şi care culminează cu Dancer in the Dark, premiat la Festivalul Cannes 2000. Suflul acestei "Trilogii a inimii" este născut din descoperirea de către Lars von Trier a lucrului cu actorii şi din relaţia sa atît de deosebită cu actriţele. Totul se petrece ca şi cum regizorul ar reuşi să se unească cu punctul de vedere al actriţelor sale şi să le filmeze din interior. Lars von Trier întreţine legături primejdioase cu eroinele filmelor sale, de la Emily Watson la Bjork."

Despre filmele lui Lars von Trier este, însă, tot timpul să se vorbească de acum încolo, ele fiind deja valori sigure, certe, ale artei cinematografice. Regizorul danez s-a plasat, prin aceste filme, în plutonul marilor regizori nordici, cu care are evidente afinităţi: Carl Theodor Dreyer, Ingmar Bergman, Bo Widerberg.