Într-o lume fascinantă - Carrington

Un film cu totul deosebit nu trebuie pierdut (eventual chiar înregistrat): Carrington (Marea Britanie, 1995).

Filmul a mai putut fi văzut şi în Festivalul filmului britanic, care se desfăşura în acele zile în Bucureşti. Regia îi aparţine lui Christopher Hampton, scenarist extrem de inteligent, printre altele, al ecranizării filmului Dangerous Liaisons a lui Stephen Frears, trecut, iată, cu atît de mult succes la regia de film.

Magnifica interpretare este datorată actorilor: Emma Thompson, Jonathan Pryce, Steven Waddington şi lui Christopher Hampton însuşi. Pentru incredibila sa performanţă, care pur şi simplu te lasă cu gura căscată de admiraţie (ca şi cea a partenerei sale, Emma Thompson, care se dovedeşte încă o dată o mare actriţă), Jonathan Pryce (Brazil, The Adventures of Baron Munchausen, Evita, Tomorrow Never Dies) a primit Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de la Cannes din 1995. La acelaşi festival Christopher Hampton a fost distins cu Premiul special al juriului.

Filmul spune povestea legăturii dintre pictoriţa Dora Carrington şi scriitorul Lytton Strachey (din opera sa s-a tradus la noi romanul "Elisabeth şi Essex"). Ceea ce face această legătură atît de specială este faptul că Lytton Strachey este homosexual, aşa că relaţia dintre cei doi este pur platonică şi spirituală. Cu toate acestea, iubirea lor este mai autentică şi mai intensă decît a multor altor cupluri hetero care fac paradă de aşa ceva.

Filmul, dacă e văzut aşa cum trebuie, mai poate da peste bot nenumăraţilor homofobi de la noi. Şi mai important este altceva. Dragostea dintre Carrington şi Strachey nu poate fi pusă în discuţie decît de răuvoitori, şi aceasta pentru că subiecţii ei sunt nişte oameni de mare rafinament, artistic şi uman. Carrington este important pentru excepţionala descriere a mediilor artistice şi, în mare, a societăţii britanice de la începutul secolului, surprinsă prin scene simple, dar de mare efect. Deşi povestea se întinde de-a lungul primului război mondial şi a deceniului imediat următor, se mai simt încă în aer reminiscenţele a ceea ce fusese belle epoque-ul. Filmul ne poate ajuta să înţelegem ceea ce am pierdut o dată cu primul război mondial, o lume fascinantă dar definitiv îngropată de acest carnagiu apocaliptic.