În această seară putem urmări celebra comedie Matrimonio all'italiana / Căsătorie în stil italian, producţie bineînţeles italiană, din 1964, în regia lui Vittorio De Sica, avînd în rolurile principale doi monştri sacri ai cinematografiei peninsulare: Sophia Loren şi Marcello Mastroianni.
Se poate vedea în acest film cît de complicate sunt tradiţiile şi cutumele societăţii italiene, pînă şi căsătoria făcîndu-se aici într-un stil propriu, fără a mai vorbi de divorţul aproape imposibil de realizat, datorită împotrivirii bisericii catolice, situaţie care a dus la alt film celebru, pandant al acestuia, Divorzio all'italiana / Divorţ italian. Este adevărat că aceste filme vin înspre noi dintr-o perioadă oarecum încheiată, societatea catolică liberalizîndu-se foarte mult în ultimii ani.
Această ecranizare după Eduardo de Filippo aparţine secţiunii comediilor (e drept amare) din filmografia marelui regizor Vittorio De Sica, cineast care a reuşit să exprime ca nimeni altul sentimentul de rîsu'-plînsu' în opera sa (de multe ori chiar în cuprinsul unuia şi aceluiaşi film). Debutînd ca actor, De Sica a regizat 30 de filme de-a lungul a 35 de ani. El rămîne în istorie în primul rînd prin cele patru filme ale sale esenţiale pentru neorealismul italian, căruia i-a dat însă o coloratură cu totul proprie: Sciuscia (1946), Ladri di biciclette (1948, prezent în orice top al primelor 10 filme din istorie), Miracolo a Milano (1950, film în care De Sica atinge geniul lui Chaplin în exprimarea compasiunii pentru cei dezmoşteniţi şi a faptului că, totuşi, viaţa e frumoasă) şi Umberto D. (1951, unul dintre cele mai emoţionante filme despre bătrîneţe).
Este interesant de observat că, dacă în Italia perioada de sărăcie extremă şi lipsă de speranţă traversată de ţară după război a dat naştere unui curent artistic care a făcut istorie, neorealismul, şi cîtorva capodopere cinematografice, în marasmul pe care România şi l-a botezat tranziţie suntem incapabili de orice transfigurare artistică a tragediei noastre.