Filmul Central do Brasil (Brazilia, 1998) a reprezentat un frumos succes pentru cinematografia braziliană, fiind multipremiat în anii care au trecut de la producţie: Ursul de Aur la Festivalul de film de la Berlin din 1999, ca şi Ursul de Argint pentru cea mai bună interpretă feminină, acordat actriţei Fernanda Montenegro, două nominalizări la Premiile Oscar şi altele.
Brazilia este cunoscută în primul rînd pentru curentul cinema nuovo din anii '60-'70: subiecte sociale şi populare exprimate într-un limbaj ce combină realizările neorealismului cu discursul poetic şi simbolic propriu acestui spaţiu, renumit ca patrie a realismului magic. Din opera celor doi principali reprezentanţi ai mişcări, Glauber Rocha (celebru pentru pelicula Dumnezeu şi diavolul pe pămîntul soarelui) şi Nelson Pereira Dos Santos, îşi trage seva şi filmul de faţă.
Este povestea unor personaje simple şi ataşante, care îşi încrucişează destinele în spaţiul acestei uriaşe gări din Rio de Janeiro (echivalentul brazilian al Gării de Nord din Bucureşti). Femeia care se ocupă cu citirea scrisorilor pentru nenumăraţii analfabeţi din jur se va ataşa de băiatul fără părinţi, singur pe lume, pornind în căutarea tatălui său (numărul copiilor străzii din Brazilia este cu mult mai ridicat decît al omologilor lor români).
Central do Brasil
Regia: Walter Salles
Cu: Fernanda Montenegro, Marilia Pera, Vinicius de Oliveira, Soia Lira