Arta înainte de toate - Cradle Will Rock

Filmul Cradle Will Rock / Între artă şi adevăr (SUA, 2000), este al treilea făcut în calitate de regizor de actorul Tim Robbins, după Bob Roberts şi Dead Man Walking. Întotdeauna filmele acestui actor-regizor au fost ambiţioase, dar parcă niciodată la fel ca acum. În primul rînd, scenariul pe care îl abordează îi aparţine nimănui altul decît lui Orson Welles, care, vom vedea, apare şi ca personaj în poveste. În al doilea rînd, filmul doreşte să reconstituie, să fie o "frescă" a unei întregi lumi, cea a New York-ului artistic din anii '30. În al treilea rînd, incredibila pleiadă de actori valoroşi care au acceptat să joace în filmul colegului lor, Tim Robbins: Hank Azaria, fraţii John şi Joan Cusack, Susan Sarandon (soţia regizorului, care a condus-o la Oscar cu Dead Man Walking), John Turturro, Emily Watson (magnifica interpretă din Breaking the Waves şi Hilary and Jackie), Angus McFadyen (interpretul lui Orson Welles), Cary Elwes, Ruben Blades, Philip Baker Hall, Bill Murray şi, last but not least, Vanessa Redgrave, în rolul unei contese italience.

Filmul se ambiţionează, şi reuşeşte, să fie o frescă a lumii artistice din New York, cu puţin timp înainte de începerea celui de-al doilea război mondial. Pentru aceasta, concentrîndu-se în jurul datei de martie 1937, sunt alese cîteva evenimente socotite semnificative. Orson Welles şi John Houseman încearcă să pună în scenă, la New York, un musical cu idei socialiste, pe care în final îl vor şi realiza. Pictorul mexican Diego Rivera, simpatizant activ al comunismului, pictează o frescă pentru, nici mai mult, nici mai puţin, sediul fundaţiei lui Nelson Rockefeller (excelent pictor, el este soţul artistei mexicane Frida Kahlo, caz unic în arta secolului XX: "Arzînd ca o flacără" pentru comunism şi pentru Stalin, ea a trăit nenorocirea de a fi o parte importantă din viaţă paralizată - cu toate acestea, a reuşit să dea unul dintre cele mai inconfundabile stiluri de pictură ale secolului). Iar contesa italiancă îi vinde magnatului presei Randolph Hearst (modelul Cetăţeanului Kane, după cum se ştie) picturi din patrimoniul italian pentru a-l finanţa pe... Mussolini.

O posibilă concluzie: dincolo de diferendele ideologice importantă este arta.