Filmul Dark City (1998) a fost prezentat în acelaşi an la Festivalul de la Cannes, unde s-a bucurat de un frumos succes, care a făcut să se vorbească despre el în continuare. Alex Proyas era, la acel moment, regizorul filmului cult The Crow (originalul cu Brandon Lee, fără legătură cu continuarea cu Vincent Perez sau serialul TV cu Mark Dacascos), dar, se pare, cu acest Dark City a dat lovitura.
Pelicula începe, aparent, ca un film noir clasic, despre un personaj end of the line, o crimă misterioasă şi poliţişti insistenţi, dar virează rapid spre altceva. Adică spre un film SF, dar nu orice SF. Personajul descoperă că realitatea în care crede că trăieşte este variabilă, mai precis că oraşul (întunecat) în care se află suferă transformări în funcţie de voinţa unei rase extraterestre superioare. Care este motivaţia acestora vă lăsăm să descoperiţi urmărind filmul. Aflăm astfel şi de ce filmul este atît de important: el s-a integrat perfect în şi a îmbogăţit semnificativ vechea temă a oraşului (viitorului) în cinematograf, temă lansată de clasicul Metropolis şi continuată de filme ca Blade Runner, Brazil, cele două Batman-uri ale lui Tim Burton, The Fifth Element. Majoritatea acestor filme (în afară de ultimul) prezintă un oraş întunecat, căzut pradă nopţii şi tenebrelor, hrănindu-se masiv nu numai din Metropolis, ci din întregul expresionism german, iar Dark City nu face excepţie.
Dincolo de realizarea tehnică şi scenografică exemplară, el aduce găselniţa cu transformarea oraşului în funcţie de psihicul colectiv, utilizînd magistral noile efecte speciale ale morphing-ului. În altă ordine de idei, regizorul Alex Proyas se mărturisea odată adept al plimbărilor nocturne pe străzile pustii ale New York-ului, resimţite ca plăceri rare, şi probabil ideea lui Dark City atunci s-a născut.
Dark City (SUA, 1998)
Regia: Alex Proyas
Cu: Rufus Sewell, William Hurt, Kiefer Sutherland, Jennifer Connelly.