Cu o carieră strălucită, un bărbat excelent şi o casă minunată, Claire Kubik se poate declara mulţumită. Asta pînă în clipa cînd soţul ei, om de afaceri, este arestat de FBI pentru vina de a fi participat la un masacru în San Salvador, unde trupele americane făceau o ordine cam brutală printre trupele de gherilă şi guvernanţi. Claire, care este avocată, îşi asumă dificila misiune de a-şi apăra soţul, pe care-l crede inocent, dar află cu stupoare că nevinovatul om de afaceri chiar participase la anumite represiuni. Ajutată de un fost procuror militar (excelent interpretat de Morgan Freeman), porneşte pe un drum plin de obstacole în căutarea adevărului, dificil de mărturisit, bine ascuns în complicatele cercuri ale armatei, atent eludat chiar de bărbatul la care ţine. Un proces lung, dar nu lipsit de contradicţii epice, printre care se numără şi şantajarea gratuită a unui general, devine axa de bază a unui film ce începuse destul de bine şi care pînă la urmă se împotmoleşte în propriile clişee conţinute într-un gen bine experimentat de filmul american (cred că aproape 50% din premiere se petrec în sălile de tribunal, cînd nu evadează în galaxii mai mult sau mai puţin exotice).
Ţintele scenariştilor sunt Armata, cu noianul ei de secrete de stat ce nu permite oamenilor legii să-şi facă bine meseria în cea mai democratică ţară, dar şi Justiţia cu aparenţele ei obiective; pe de altă parte, conflictele, născute de procesul intentat lui Ron Chapman, soţul lui Claire, devin o şaradă bazată pe dubla înşelare a spectatorului trimis pe poteci epice lăturalnice pentru a i se distrage atenţia de la adevărata miză a căutării adevărului. Îmbarcîndu-se într-o aventură în care pînă la urmă nu atît aflarea adevărului este primordială, cît complicităţile existente pentru ascunderea lui, actorii se lasă tentaţi de nuanţele puţin ridicole ale unui feminism desuet şi ale unor răzbunări, care nu fac deloc mai spectaculoase acţiunile personajelor, ci le îngroapă în locurile comune ale genului amintit.
Dacă duelul dintre personajele principale şi sistemul judiciar american (cel din Armată) poate duce la clarificări necesare, ce au făcut şi substanţa altor filme recente, de pildă, Men of Honor, nu acelaşi lucru se poate spune despre finalul operei lui Carl Franklin, care recurge la false soluţii, precum şi la greu de crezut răsturnări de situaţie, voit spectaculoase, dar evident transparente, dacă spectatorul este cît de cît familiarizat cu lumea tribunalelor americane. High Crimes este ecranizarea unui roman semnat de Joseph Finder, autor a numeroase cărţi de succes inspirate de activităţile agenţilor secreţi în conflictele internaţionale. Cred că romanul era mai bun decît această peliculă lungă şi în ultima ei parte, chiar plictisitoare.
High Crimes
Regia: Carl Franklin
Scenariul: Iuri Zeltzer, Cary Bickley, după romanul lui Joseph Finder
Producători: Arnon Milchan, Janet Young, Jesse Franklin
Imaginea: Theo Van De Sande
Scenografia: Paul Peters
Montajul: Carole Kravetz-Aykanian
Muzica: Graeme Revell
Cu: Ashley Judd, Morgan Freeman, Jim Caviezel, Amanda Peet, Tom Bower.