Vedetele şi poliţia contraatacă - Jay and Silent Bob Strike Back

Jay and Silent Bob Strike Back - Vedetele contraatacă

Regia: Kevin Smith
Cu: Kevin Smith, Jason Mewes, Shannen Doherty, Chris Rock, Ben Affleck şi Matt Damon
*** (pentru umor, originalitate şi, pe de altă parte, pentru faptul că este amuzant numai unui anumit gen de spectatori, pentru restul fiind absolut revoltător)

Showtime - Poliţia în direct
Regia: Tom Dey
Cu: Robert de Niro, Eddie Murphy, Rene Russo, William Shatner
*** (pentru umor, actori şi, pe de altă parte, pentru lipsa de originalitate şi neexploatarea la maximum a distribuţiei)

În loc să vă prezint cele două filme pe rând, de data asta voi apela la o variantă compusă, încercând să vedem, din mai multe puncte de vedere, cum stau cele două filme în comparaţie unul cu celălalt.

Actorii la rampă

La capitolul nume pe generic, Showtime - Poliţia în direct stă de departe cel mai bine. Robert de Niro s-a reinventat în ultimii ani ca actor de comedie, folosind de fapt acelaşi stil care l-a făcut celebru, dar dându-i o notă parodică. Eddie Murphy, tocmai când se părea că şi-a marcat cele mai mari reuşite la finalul anilor '80 şi de atunci este pe o pantă descendentă, a revenit în producţii ca Dr. Doolittle şi The Nutty Professor. Împreună ei au un farmec irezistibil, cel puţin teoretic, pentru spectatorii de toate vârstele.

De partea cealaltă se află nu atât actorii din rolurile principale ale filmului Jay and Silent Bob Strike Back - Vedetele contraatacă ci adevăratele vedete care au aici apariţii episodice. De la Chris Rock, Ben Affleck şi Matt Damon, la Carrie Fisher şi Mark Hamill, regizorii Gus Van Sant şi Wes Craven, Allanis Morisette, Jason Biggs şi Shannon Elizabeth, spectatorii tineri, dar nu numai ei, vor recunoaşte nenumărate figuri cunoscute. Regizorul Kevin Smith este la al patrulea film şi în precedentele trei a apărut în chip de Silent Bob, un personaj secundar dar remarcabil. Alături de Jay, partenerul său, el joacă în acest film pentru prima oară rolul principal.

Câte ceva despre scenarii

Showtime este deopotrivă o parodie de comedie poliţistă şi un reprezentant perfect al genului parodiat. De Niro şi Murphy sunt doi poliţişti care, din motive diferite, ajung să realizeze împreună un show de televiziune. Unul a învăţat să fie poliţist din filme şi seriale, celălat are un mare dispreţ pentru acest gen. Cu alte cuvinte sunt partenerii tipici, care nu se înţeleg deloc până nu apare o problemă suficient de mare care să-i facă să colaboreze.

Povestea din Jay and Silent Bob Strike Back nu este la fel de uşor de rezumat. Cei doi, Jay şi Tăcutul Bob, sunt un fel de pierde vară care, într-un din filmele anterioare ale lui Kevin Smith, au devenit vedete ale unui serial de benzi desenate. Acum ei află că, pe baza serialului respectiv, va fi realizat un film. Şi pleacă la Hollywood pentru a împiedica acest lucru. Dar acesta este numai începutul, pentru că lucrurile sunt mult mai complicate, având atâtea paranteze şi coate date vechilor fani ai lui Smith, încât se dovedeşte că până la urmă scenariul este doar un pretext.

Ultimele amănunte

În Jay and Silent Bob Strike Back eroii vorbesc cât se poate de colorat, dar acest lucru se temperează mult în traducere. În plus, pentru că cei doi eroi sunt traficanţi de droguri, va fi vorba mult despre acest subiect, şi nu într-un mod foarte educativ. Dacă aţi auzit melodia (şi, cu atât mai mult dacă i-aţi văzut clipul) Because I Got High ai celor de la Afromen, aflată pe coloana sonoră a filmului, ar trebui să ştiţi la ce să vă aşteptaţi.

În ceea ce priveşte Showtime, ar trebui adăugat că filmul are cel puţin o scenă memorabilă de urmărire cu maşinile, şi una la fel de memorabilă în care cei doi eroi discută despre actorie.