Un film interesant poate trece totuşi neobservat. Este vorba despre comedia romantică L.A. Without a Map (Marea Britanie-Franţa-Finlanda, 1998).
Filmul este interesant în primul rînd pentru că regia îi aparţine lui Mika Kaurismaki, fratele celui mai cunoscut regizor finlandez, inconfundabilul Aki Kaurismaki. De altfel, pelicula a mai putut fi văzută la Bucureşti, în festivalul dedicat lui Mika, ce venea după cele două manifestări care au făcut cunoscută în România opera fratelui său, Aki, gesturi frumoase pe care le datorăm cinefilului ambasador al Finlandei din acea vreme.
În distribuţia filmului se află: David Tennant, Vinessa Shaw, Steve Huison, Margo Stanley şi, lucru foarte important, Johnny Depp în propriul său rol, ca şi alţi actori hollywoodieni foarte cunoscuţi. Pretextul de a le aduce pe ecran pe aceste vedete este simplu şi ţine de punctul de plecare al acestei adorabile comedii. Una dintre nenumăratele actriţe aspirante de la Hollywood, care se întreţine de fapt din munca de chelneriţă la un restaurant japonez din Los Angeles, îşi ia o mică vacanţă într-un comitat din nordul Angliei, unde are o aventură cu un antreprenor de pompe funebre şi, totodată, autor al rubricii de necrologuri din ziarul local. Întoarsă în L.A., ea le povesteşte tuturor de fermecătorul "scriitor englez" pe care l-a cunoscut, iar acesta rămîne cu nostalgia "actriţei hollywoodiene" de care chiar s-a îndrăgostit. Neconsolat de dorul de iubirea sa, bărbatul pleacă în căutarea ei, în "cetatea viselor". Numai că drumul pînă acolo este lung şi, pînă să ajungă la iubita sa, el trebuie să străbată Los Angeles-ul fără hartă. Pretext, cum spuneam, pentru aducerea în prim-plan a vedetelor care au acceptat participarea în această comedie, în propriile lor roluri.
Este un gen de povestire care i se potriveşte ca o mănuşă lui Mika Kaurismaki. Spre deosebire de fratele său, Aki Kaurismaki, care şi-a găsit un stil propriu de naraţie, fără asemănare în cinematograful contemporan, Mika Kaurismaki a împletit, dar într-un mod măiastru, cinematograful de public cu viziunea regizorală foarte personală. Oricum, cei doi fraţi au reuşit, într-un timp relativ scurt, să facă din cinematografia finlandeză, cu numai două nume de circulaţie internaţională, una dintre cele cu greutate, care contează pe eşichierul filmelor de artă din întreaga lume.