Condamnaţi la dragoste - La Veuve de Saint-Pierre

Undeva pe o insulă din apropierea coastelor canadiene, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, soţia unui căpitan încearcă să salveze un condamnat la moarte, dar fervoarea ei umanitară are efecte imprevizibile.

Ca şi acest film: pînă la un punct, el pare că se rezumă la descrierea precisă, banal-corectă a micii comunităţi d'outre mer, cu tipurile şi ticurile fiecăruia - notabilităţile locale, Căpitanul, ucigaşul protejat de Căpităneasă (Kusturica, într-un prim rol remarcabil!) - pentru ca, insesizabil dar implacabil, drama să se strîngă tot mai mult în jurul celor trei personaje principale; mereu pe muchie de cuţit între elanurile (ridicole) ale bunelor sentimente şi bunul elan meditativ asupra unei epoci confuze, filmul atinge, în final, o emoţie şi o exemplaritate care impun admiraţia.

Nu ştiu dacă Leconte, regizor versatil şi onest (Ridicule, La fille sur le Pont etc), a vrut să facă din filmul său un manifest anti-pedeapsa capitală, arătînd obrazul americanilor care - Bush oblige - nu par să aibă mustrări de conştiinţă trimiţînd oameni la moarte acum, la-nceputul secolului XXI; cert este că, aşa cum este construit, deşi scenariul conţine şi o doză, deloc neglijabilă, de idealism naiv, felul în care reuşeşte să pună între paranteze discursul gen "drepturile omului" - concentrîndu-se asupra pasiunii unei femei pentru o cauză pe care o crede justă şi asupra pasiunii bărbatului său pentru ea - face din La Veuve de Saint-Pierre un film în care răbdarea celui care stă pînă la sfîrşit este pe deplin răsplătită. Şi, une fois n'est pas coutume, titlul de telenovelă are şi-un schepsis! (+++)

La Veuve de Saint-Pierre

Regia: Patrice Leconte
Cu: Juliette Binoche, Emir Kusturica, Daniel Auteuil