One Night at McCool's (2001) e una din cele mai reuşite comedii din ultimul timp şi va fi, cu siguranţă, una din cele mai OK ale anului. Un unghi de abordare cu trimiteri oarecum culte la istoria cinematografului (vezi Rashomon al lui Kurosawa), One Night at McCool's e povestea unei/unor aventuri dintre o femeie frumoasă şi trei bărbaţi, povestită de trei ori, de fiecare dintre ei.
Umorul e mai degrabă negru, deloc rău, ci chiar foarte fin de multe ori. Poveştile se întretaie într-un montaj paralel (aşa cum fusese realizat şi Sliding Doors, ieşit tot în anul 2001 pe ecranele româneşti), nicidecum obositor sau neclar. Harald Zwart, regizorul, e olandez de origine, iar One Night at McCool's e debutul lui în lungmetraj. Debut foarte promiţător, cu o fermecător-seducătoare Liv Tyler (Jewell) ce-i joacă pe degete, cu o dexteritate de prestidigitator de orgolii masculine, pe Matt Dillon (Randy), Paul Reiser (Carl) şi John Goodman (Detectivul Dehling). De un umor inteligent, dar pe care machiştii s-ar putea să-l dezaprobe.