Poveste fără sfîrşit - Phenomenon

La început a fost cuvîntul şi toată istoria umană este un nesfîrşit şirag de "cărţi", fie că suportul lor este virtual sau material, toate cu gînd să poarte peste timp învăţăturile trăite sau revelate. Aceste "cărţi" au fost citite din generaţie în generaţie dar este greu de evaluat folosul real al cunoaşterii lor atîta vreme cît omul manifestă aceleaşi tare ancestrale.

Haideţi să fim atenţi la o poveste care cu simplitate şi farmec ilustrează cîteva asemenea aserţiuni. Putem spune că această poveste este tot o "carte", numai că are un alt tip de suport şi chiar face o reverenţă graţioasă cărţilor tradiţionale. Este vorba de filmul Phenomenon, producţie 1996, în regia lui Jon Turteltaub, cu John Travolta în rolul principal.

Undeva, într-o mică localitate unde oamenii se cunosc unii pe alţii din totdeauna, George este un tînăr mecanic auto cu toate calităţile unui erou pozitiv. Îl descoperim dintr-o dată şi pe deplin chiar de ziua lui cînd este sărbătorit cu simpatie de prietenii apropiaţi şi nu numai. Viaţa lui poate fi rezumată în doar două fraze în care vorbim despre mica lui grădină, despre simpaticul doctor al comunităţii şi despre bunul său prieten afro-american Nate care este un burlac nepăsător la aspectul propriului său cămin dar care visează în taină la celebra cîntăreaţă Diane Ross. Şi care îşi oferă doza de visare printr-un Internet avant-la-lettre, comunicaţiile de radioamatori. Dar vorbeam despre George... care este aparent mai realist şi iubeşte o femeie mult mai aproape de el dar care prin prisma celor ce le-a trăit se menţine într-o stare de izolare faţă de ceilalţi, împreună cu cei doi copii ai săi. Lacey este pricepută în arta lemnului şi produce scaune de tot felul pe care George se oferă să le vîndă. Numai că foarte repede aflăm că de fapt ele nu aveau nici o căutare şi numai dragostea îl făcea pe eroul nostru să le cumpere el şi să le depoziteze în propria lui casă sau pe la Nate.

Ea descoperă acest truc nevinovat dar se sperie de intuiţia sentimentului faţă de ea şi se retrage mai mult în "carapacea" ei. Poate că experienţa ei nefericită o face să fie reticentă la gesturile de afecţiune şi eschivele sale se transmit băiatului care se simte dator să acţioneze ca singur "bărbat" din casă şi este suspicios faţă de George, încrîncenat şi neprietenos. Încruntat pînă la sfîrşit, el este cel care îi pune întrebarea brutală cum numai un copil o poate rosti: "Ai venit să mori aici?", semn că vede lucrurile în profunzime şi de altfel însuşi George îi arată un truc la maşină ca să fie capabil să scoată familia din impas cînd vor rămîne singuri. Fetiţa este simbolul deschiderii către lume, mai naivă poate dar în mod cert mai liberă şi implicit cu alt gen de forţă de trecere prin viaţă. Ea este cea care îi deschide "poarta" lui George, ea este sensibilă la florile culese pentru mama ei. Ea reprezintă "femeia" care prin luciditate sensibilă, prin iubire şi frumos, umanizează lumea.

George are toate datele unui om cu suflet bun şi poate de aceea este ales pentru a primi revelaţia (în ce măsură el chiar face parte din poporul "ales" rămîne de discutat pornind de la o glumă a doctorului cu referire la circumcizia pe care i-a făcut-o), o lumină orbitoare pogorîndu-se din cer, lumină care îl bulversează, îl face să evolueze cu rapiditate. Energia ce se trezeşte în el îl determină să nu mai doarmă, ci să citească din ce în ce mai multe cărţi astîmpărîndu-şi setea de cunoaştere. Ce cărţi citeşte? O întrebare firească rostită şi în film. Răspunsul? Cărţile pe care simţi nevoia să le citeşti, despre care afli că sunt esenţa în cultura umană. George se simte atras de cărţile de ştiinţă, de informaţie tehnică. În mica lui grădină începe să experimenteze un nou soi de îngrăşămînt eficient pentru solul lor sărac, apoi îşi amenajează un mic laborator pentru tot felul de experienţe.

Revelaţia i-a dezvoltat la maximum simţurile şi mai ales capacitatea de judecată şi înţelegere. Ajutat bineînţeles şi de cărţile citite, el vede din ce în ce mai limpede logica lucrurilor din jurul său, înţelege mecanisme din natură şi societate pe care pînă atunci nu reuşea cu nici un chip să le priceapă, îi erau misterioase şi de nepătruns ca pentru toţi oamenii simpli. De acum el împărtăşeşte tuturor soluţiile pe care le identifică, oferă sfaturi şi încearcă să se elibereze de povara ideilor care îl covîrşesc aşteptînd să fie transpuse în practică. Mesajul său nu este imperativ, el vrea doar să valorifice cunoaşterea, să o dezvolte, să antreneze oamenii în identificarea celor mai bune soluţii pentru problemele lor de zi cu zi, în depăşirea neputinţelor de înţelegere. Numai că, eterna poveste, oamenii devin suspicioşi, ei ignoră mesajul şi se arată interesaţi de spectaculos, de faptul divers. Ei sunt victime ale canalelor media care promovează senzaţionalul şi falsa interpretare a ceea ce este încă necunoscut minţii omeneşti. De aceea scena în care George doreşte să vină în mijlocul oamenilor, cu ocazia unui tîrg local, el şi cărţile citite de el, tocmai spre a discuta împreună despre frămîntări vizînd societatea lor, se transformă în "crucificarea" lui de către gloata ahtiată după paranormal şi extratereştri. "Isus răstignit a doua oară" spune Nikos Kazantzakis şi se dovedeşte un mit repetabil.

George se trezeşte pe patul de spital şi doctorul, bunul său prieten, martorul şi "apostolul" său care desluşeşte mesajul, îi spune deschis, bărbăteşte că tumoarea nu îi mai lasă mult timp de trăit. Propunerea celebrului oncolog de a-l opera numai şi numai pentru beneficiul medicinii este refuzată pentru că George ştie că are mult mai mult de oferit lumii nu prin "carnea" sa ci prin "spiritul" său, nu prin creier ci prin informaţia din el. Cu ultimele puteri se retrage spre a aşterne pe hîrtie tot ceea ce simte nevoia să împărtăşească tuturor alegînd drept canal pentru asta mediul universitar. Îşi încropeşte un culcuş în mijlocul naturii de care se simte intim legat, într-un plin de poezie, sub un copac uriaş singuratic. Acolo se împlineşte iubirea pentru Lacey, în sfîrşit împărtăşită.
"- Mă vei iubi pînă la moartea mea?
- Te voi iubi pînă la moartea mea!"

Filmul ne oferă un final optimist, cu aceiaşi oameni din micuţa comunitate, care pînă la urmă au înţeles mesajul lui George, i-au urmat sfaturile şi acum îi cinstesc memoria chiar de ziua lui. Bunul său prieten Nate, care i-a respectat dorinţa cu îngrăşămîntul şi a obţinut o recoltă de porumb ce părea imposibilă, şi-a cerut iertare de la Diane Ross şi a cucerit-o pe frumoasa portugheză imigrantă trimisă de George să primească de lucru. A cucerit-o prin cuvintele în portugheză pe care i le-a lăsat acesta fără să-i spună că la întrebarea ei ce salariu primeşte el îi răspunde mecanic prin frumoase complimente despre ochii ei, că la întrebarea ei cînd să înceapă serviciul el îi face o declaraţie de dragoste veşnică. Cuvîntul rostit din inimă îşi arată din nou forţa de a recrea o lume, de a purta iubirea care înalţă oamenii.

Phenomenon nu este un film despre paranormal aşa cum se poate crede prin anumite imagini, ci un film despre perpetua rezidire a lumii, despre preţul cunoaşterii şi despre apostolat. Dumnezeu nu apare în film pentru că niciodată scenaristul, regizorul şi producătorul nu pot fi văzuţi pe ecran.