Tinerii la rampă

La ultima Gală UNITER, cînd Premiul pentru cea mai bună actriţă a fost înmînat tinerei Kézdi Imola, de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, mulţi au primit faptul ca pe o mare surpriză sau o veritabilă "lovitură de teatru" menită să provoace mirare, ba chiar şi o uşoară neîncredere. Cei care au văzut spectacolul clujean cu Dibbuk - flacără albă, flacără neagră, în montarea regizorului israelian David Zinder, au recunoscut însă în acest premiu încununarea firească şi binemeritată a unei creaţii excepţionale, de o mare complexitate şi un înalt tragism, ce scoate în evidenţă talentul ei ieşit din comun, remarcabila capacitate de interiorizare şi de nuanţare a stărilor afective, o perfectă adecvare la rol a mimicii, a expresiilor gestual-corporale şi a frazării sau intonaţiei, cu totul diferite în cazul personajului "Lea", o icoană a ingenuităţii, apoi în acela al diavolului care-i stăpîneşte fiinţa.

Dar iată că, în stagiunea trecută, la doar cîteva luni de la acel premiu, Kézdi Imola revine pe scenă sub raza de lumină a unei performanţe, în rolul "Mefisto", din Tragica poveste a doctorului Faust, de Marlowe, în regia lui Mihai Măniuţiu. Am văzut un spectacol minunat, în care drumul iniţiatic spre adevărurile metafizice este presărat la tot pasul cu scene cînd comice, cînd dramatice sau misterioase, cu replici incendiare ori cu momente cînd cuvîntul este înlocuit de gesturi şi atitudini grele de semnificaţii, ori de sugestive expresii coregrafice (bine concepute de Vava Ştefănescu), totul pendulînd, în cazul interpretei rolului "Mefisto", între real şi fantastic sau între simţirea autentică şi cea în chip perfid şi ingenios disimulată. Scenele de circumspectă tatonare reciprocă între Mefisto şi Faust cel tînăr (Bogdán Zsolt), apoi de crudă pasiune şi de erotism dezlănţuit, urmate de amara trezire la relaţia unui pur experiment înşelător şi seducător, îi conferă interpretei atributele unei evoluţii de o evidentă inteligenţă scenică şi neîndoielnică maturitate profesională, recomandînd-o, la cei 26 de ani pe care îi va împlini pe 3 august, drept una dintre actriţele valoroase ale generaţiei sale şi, în general, ale teatrului nostru.

Absolventă a Academiei de Artă Teatrală din Tîrgu Mureş, în 1999, apoi actriţă la Teatrul Naţional din Tîrgu Mureş - Compania "Tompa Miklós", unde a jucat în Deşteptarea primăverii de F. Wedekind, în Visul unei nopţi de vară de W. Shakespeare şi în Romulus cel mare de Fr. Dürrenmatt, ea s-a impus pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, unde, cu rolurile din Tacîmuri de pui de Spiro György, Poveste de iarnă de W. Shakespeare, Şcoala de duminică sau Arca lui Noe de B. Britten-Gy Selemeeyi-A. Visky, dar mai ales cu "Lea", din Dibbuk, şi cu "Mefisto", din Tragica poveste a doctorului Faust, a urcat repede treptele succesului profesional şi ale unor elogioase aprecieri din partea publicului şi criticii de specialitate. Faptul este cu atît mai remarcabil cu cît performanţele ei s-au conturat înlăuntrul unei trupe de adevăraţi profesionişti, alături de actori admirabili ca Bogdán Zsolt, Csiky András, Bács Miklós, Biró József, Dimeny Áron, Hatházy András, Molnár Levente, Csutak Reka ş.a. O aşteptăm, în continuare, să-şi dezvolte calităţile memorabil dovedite în Dibbuk şi confirmate apoi strălucit cu "Mefisto", un diavol cu chip de înger, cu convingerea că întîlnirea ei providenţială şi victorioasă cu aceste roluri şi cu regizorii respectivi, în teatrul condus de Tompa Gabor, îi legitimează urcuşul spre noi evenimente demne de admiraţie în cariera ei şi în arta spectacolului de la noi din ţară.