Teatrul bun se face în provincie. Festivalurile bune de teatru sunt în provincie. Trupe bune de teatru din străinătate vin în provincie. Sibiu, Craiova, Arad, Bacău, Brăila etc. Românul e festivalier din fire şi cum cu teatrul s-a mândrit întodeauna (chiar dacă acum trăim în plin curent contestatar) nu duce lipsă de festivaluri. Regionale, naţionale, etnice, internaţionale, de scenă mare, de cameră, recitaluri, alternative, clasice, de comedie, de tragedie, pentru adulţi, pentru copii, pentru adolescenţi, avem di tăti, vorba celor de la Planeta Moldova. Aşa că încă un festival nu pare a fi mare noutate.
Şi totuşi B-FIT umple un gol. B-FIT este festivalul capitalei (care nu avea nici un astfel de eveniment teatral) primăvara (aprilie-mai), în contrabalans cu Festivalul Naţional de Teatru din toamnă (FNT este un eveniment al Ministerului Culturii, nu al capitalei). Dar dacă cel din urmă este o radiografie a unei stagiuni româneşti (deşi din toamna trecută sunt invitate şi spectacole străine care dau perspectivă manifestării), B-FIT este un eveniment internaţional care poate deschide spectatorii spre zone teatrale mai puţin cunoscute. Principalul atuu al primei ediţii a B-FIT a fost selecţia, adică aducerea unor trupe şi a unor regizori în premieră la Bucureşti sau a unora pe care îi ştim din Festivalul Shakespeare. Selecţia, cel puţin a spectacolelor din secţiunea principală, a valorificat zona Europei Estice şi a Orientului Apropiat, mai puţin cunoscută pentru noi.
Teatrul de lîngă noi
Letonianul Alvanis Hermanis, lituanianul Oskaras Korsunovas (amândoi premiaţi cu Premiul Europei), Teatrul Laborator Sfumato din Sofia, Teatrul Cameri din Tel Aviv au avut ce arăta. Alvanis Hermanis este o descoperire pentru români în condiţiile în care letonianul este unul dintre cei mai importanţi regizori europeni ai momentului. Nu i-am văzut, din păcate, spectacolul Viaţa lungă, lucru pe care îl consider o pierdere.
Oskaras Korsunovas revine după un an la Bucureşti cu Drumul spre Damasc de Strindberg, un spectacol complicat despre viaţă, moarte şi Dumnezeu în care blestemele din Deutoronom şi revelaţia lui Saul (devenit apoi Sfântul Pavel) se amestecă în existenţa unui bărbat care încearcă să refacă postmortem greşeli din timpul vieţii. Vitrinele cu oamenii pe care i-a întîlnit străjuiesc grotesc propriul sicriu. Un personaj îi ţese destinul ca Penelopa lui Ulysse, altul flutură o umbrelă albă ca în Moarte la Veneţia, prin spatele scenei trec siluete fantomatice ca în viziunile Ranevskăi. E o lume încremenită în memorie. Străinul este străin de sine însuşi. O scenă puternică: el încearcă să facă dragoste cu ea prin vitrină. Cei doi se află însă în sicrie diferite. Drumul spre Damasc a fost însă prea lung, trenînd pe parcurs, cu un discurs baroc care m-a făcut să regret spectacolul de anul trecut al lui Korsunovas, Visul unei nopţi de vară.
Tot în sfera teatrului religios, surprinzătoarea companie Sfumato din Sofia a venit cu un spectacol dublu, în două seri după Fraţii Karamazov care esenţializează o relaţie de adoraţie-negare cu Dumnezeu a lui Alioşa şi Ivan. Dacă Alioşa funcţionează în această relaţie cu Dumnezeu într-un cadru arhetipal biblic, în ieslea din Bethleem în care găseşte sensul lumii (dragostea), Ivan face călătoria spre moarte cu un tren care coboară în iad. Cele două spectacole alcătuiesc practic o radiografie a vinii. Performanţa este însă la nivel de joc actoricesc. Energia este aproape palpabilă la spectacolele celor de la Sfumato, actorii denotă un puternic magnetism, hipnotizează realmente publicul. Există o anume precizie, aproape matematică în energia actorilor şi o anume ştiinţă de a o folosi. Sfumato este un laborator care se aseamănă celui lui Grotowski, doar că îşi asumă ca premisă a cercetării teatrale, omul ca creaţie divină (Grotowski insista pe laicitatea experimentelor sale, dar încărcarea energetică a mişcării, a gestului semăna cu oficierea slujbelor religioase).
Din cu totul altă zonă a venit Teatrul Cameri din Tel Aviv cu Nodul. Dacă anul trecut au prezentat un Hamlet rupt din realitatea israeliană, anul acesta trupa de la Cameri s-a axat exlusiv pe existenţa lor cotidiană în care conflictul s-a banalizat. Evrei şi palestinieni trăiesc zilnic cu arma în mînă, separaţi de prejudecăţi, refuzînd să se înţeleagă, manipulaţi politic şi afectiv, uită pur şi simplu să se trateze unii pe alţii ca oameni. Pentru români, realitatea politică israeliană din care violenţa e parte pare oarecum exotică. Dincolo de conflicte sunt însă oameni, iar spectacolul celor de la Cameri aduce actori evrei şi palestinieni care joacă împreună, fiecare în limba lui (un actor chiar trece prin mai multe roluri alternative, de o parte sau alta, nu am reuşit să îmi dau seama dacă era evreu sau palestinian ceea ce e sugestiv). Exact această umanitate se pierde în cotidian, în faţa unor etichete etnice, religioase, politice. Cutuma şi prejudecata funcţionează ca cenzori.
Avem festival. Să-l dăm anonim!
Las o parte spectacolele româneşti (printre cele alese, spectacolul care a deschis programul Capitala Culturală Europeană, Pescăruşul montat la Sibiu de Andrei Şerban şi care a stîrnit mare interes la Bucureşti) pentru că s-a scris despre ele şi pe cele din secţiunea Teatru independent la care nu am ajuns. B-FIT a fost o surpriză, una plăcută şi necesară pentru completarea culturii noastre teatrale cu noutăţi din spaţiul est-european şi al Orientului Apropiat. Păcat că festivalul s-a desfăşurat într-un nedrept anonimat. Lipsa publicităţii a lăsat sălile pe jumătate goale. Ambalarea festivalului în formatul publicitar adecvat este esenţială pentru succesul lui. Zece cronici excelente nu fac cît o reclamă la TV, ştim cu toţii. Eroarea trebuie imperios reparată la următoarea ediţie, peste doi ani (B-FIT alternează cu Festivalul Shakespeare de la Craiova care are, de anul trecut, şi un apendice bucureştean).
Una peste alta, bucureştenii au festival de teatru. Şi încă unul bun. Să le (ne ) fie de bine!
6 comentarii
- Un festival prost şi inutil[membru], 23.05.2007, 03:09
Părerea mea:
1. Festivalul a fost foarte prost. Cu excepţia spectacolului "Viaţă lungă" (care nu mi se potrivea, deşi accept ca era bun) şi parţial a "Nodului" (aceeaşi paranteză ca mai sus), restul mi s-au părut slabe. Unele au suferit din motive tehnice (la Sfumato o mare parte din timp subtitrarea era în total contratimp cu ceea ce se spunea pe scenă, la "Pescăruşul" actorii au fost marcaţi de oboseala a 4 spectacole în 2 zile şi de programarea în Sala Mare a TNB care prin înălţime a făcut ca în multe momente actorii să nu se audă, deşi s-a jucat pe scenă), altele au fost pur şi simplu plicticoase şi / sau fals jucate (Medea de la Craiova, de exemplu).
2. În condiţiile în care ştiu de concertul Tori Amos (ca să nu zic de Rolling Stones) din martie, e impardonabil să se anunţe un festival ca B-FIT-ul cu 3 zile înainte de a începe. Practic informaţia nu a ajuns la spectatori. Programul pus în 24FUN a fost aproape singura sursă de informare, dar doar din program nu puteai să deduci mare lucru. (Personal nu cred că e neapărată nevoie de reclamă la TV. Din păcate nu s-a scris nimic, nu s-a pus nici o informaţie despre piese nici pe internet, nici prin reviste, nu s-au pus afişe, nu s-a făcut nimic pentru promovare şi s-a mai anunţat şi în ultima clipă).
3. Biletele au fost scumpe (faţă de informaţia disponibilă pentru potenţialul cumpărător, nu faţă de potenţiala valoare a spectacolelor) şi s-au pus în vînzare tîrziu. În condiţiile în care sălile au fost ruşinos de goale nimeni nu şi-a asumat decizia de a ieftini biletele sau de a face o promoţie cu 2 pe un bilet. În plus studenţii la teatru au lipsit cu desăvîrşire, ceea ce arată că informaţia nu a circulat nici măcar în interiorul breslei.
4. Selecţionerul spectacolului nu a apărut să explice bazele selecţiei, nu şi-a asumat şi susţinut selecţia. Poate că nu am fost eu suficient de atent, dar nu am auzit nici o explicaţie despre cum a fost ales / numit ca selecţioner şi de ce. Şi ce salariu a avut ca selecţioner.
5. Zvonurile spun că bugetul B-FIT a fost enorm. Mă întreb: "enorm faţă de ce?". Nu am nici o idee cît ar trebui să fie bugetul unui astfel de festival. Mi-ar plăcea însă ca din cînd în cînd un ziarist cu ceva cunoştinţe economice să se intereseze care e bugetul, cum a fost stabilit, de unde au venit banii, cum s-au cheltuit. Şi, mai departe, care a fost publicul vizat, care a fost impactul aşteptat, ce s-a realizat şi de ce s-a realizat doar atît. Poate că o astfel de analiză ar arăta că bugetul nu e enorm sau poate ar arăta că din el s-a făcut şi o mică vilă pe undeva (să nu se înţeleagă că militez pentru tăierea fondurilor unor astfel de festivaluri. Ele sunt necesare, dar trebuie făcute cu cap şi cei care le fac trebuie să aibă un plan şi trebuie să existe cineva care să evalueze rezultatele).
Cam asta am avut de spus în acest lung comentariu,
Cu prietenie,
Răzvan Penescu
http://www.liternet.ro
-
- RE: Un festival prost şi inutil[membru], 01.06.2007, 19:57
A desfiinţa, cu prietenie
Am căutat cu firesc interes, în calitate de membru al echipei organizatoare, ecourile în presă ale Festivalului Internaţional de Teatru B-FIT. Astfel am descoperit părerea domnului Răzvan Penescu, apărută ca un comentariu al cronicii semnate de Oana Stoica - "Ce este B-FIT si ce vrea el".
Am înţeles că acest text nu se dorea o cronică ci o opinie personală, deci foarte subiectivă. Totuşi nu m-am putut împiedica să nu mă întristez, citindu-l. Nu atât pentru tonul extrem de acid al articolului, anunţat încă din titlu, cât pentru faptul că o simplă părere reuşeşte să arunce o lumină foarte proastă asupra muncii cinstite şi mai ales susţinute, a unui colectiv mic, ale cărui eforturi ar fi meritat să fie măcar amintite.
Este vorba despre ArCuB - Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei Municipiului Bucuresti care, cu 26 de angajaţi, a reuşit performanţa de a realiza în două luni, un maraton de evenimente culturale de ţinută, printre care şi B-FIT, care s-a întins, numai el, pe o perioadă de o lună.
Dealtfel părerea cu pricina este destul de nedocumentată, bazată mai mult pe zvonuri, menţionate chiar de autor, în ciuda informării directe de către noi şi a invitării domnului Penescu la ambele conferinţe de presă ale manifestării.
Dar, pentru că dânsul a fost atât de succcint şi de concentrat în exprimare, aş dori să răspund punctual, arătând că unele dintre informaţiile oferite cititorilor sunt greşite sau pur şi simplu contradictorii.
Aşadar:
• Festivalul nu a fost inutil. Pe de o parte, el a acoperit o zonă virgină în peisajul teatral bucureştean, fiind singurul care adună cele mai noi creaţii ale momentului, din afara ţării noastre. Iar pe de altă parte, cei peste 5000 de spectatori pe care i-am avut au apreciat montările. Aşa că, pentru ei, rezultatul muncii noastre a fost bun şi util.
• După teoria prietenului nostru acest proiect a fost nu doar "inutil" ci şi "prost", fără drept de apel. Consecvenţa părerii l-ar fi obligat să ne recunoască, eventual, decenţa de a nu-l fi promovat. Dânsul consideră însă "impardonabil" faptul că nu a fost mediatizat aşa cum ar fi meritat.
• Actorii spectacolului "Pescăruşul" sunt profesionişti de clasă, obişnuiţi să lucreze într-un ritm alert Ei nu au fost deloc obosiţi, au jucat cu plăcere şi fervoare. Şi încă o inexactitate: ei au avut câte 2 reprezentaţii într-o zi, fiind două distribuţii (asta pentru că aşa au ales împreună cu regizorul Andrei Şerban) şi nu "4 spectacole în două zile"- cum suntem anunţaţi cu emfază.
• Bilelete nu au fost scumpe, ci au avut preţurile pe care le au de obicei la sălile teatrelor gazdă.
• E adevărat sălile nu au fost toate la fel de pline, dar unele au fost chiar înţesate. Oricum nu cred că este nimic ruşinos în a avea un public de doar câteva sute oameni într-o sală de 1.200 de locuri.
• Selecţionerul niciunui festival nu este obligat să dea seama în faţa presei despre motivaţiile sale. Cu atât mai mult cu cât personalităţile invitate sunt printre cele mai apreciate şi premiate din domeniu.
• Domnul Romeo Pop, Preşedintele Comisiei pentru Cultură a Primăriei, căruia i-a aparţinut iniţiativa şi parţial selecţia festivalului, nu a fost plătit pentru asta. În cuvântul din broşura-program a manifestării domnul consilier oferă o motivaţie a opţiunilor sale.
• Rafinata acuzaţie de furt din bani publici pe care distinsul domn o presară cu inocenţă printre rândurile sale se numeşte, totuşi, în termeni legali, calomnie. Şi poate fi sancţionată la fel de aspru ca şi infracţiunea insinuată.
Ceea ce am spus nu înseamnă că ne aşteptam la tot felul de laude sau la vreo statuie ridicată în faţa instituţiei noastre. Era inevitabil, la ritmul în care s-a muncit, să apară şi imperfecţiuni. Tocmai de aceea ne-ar fi ajutat mai mult o analiză pertinentă, făcută cu o bunăvoinţă dătătoare de soluţii, decât o măciucă aplicată fulgerător în moalele capului.
Dar, fiecare cu specialitatea lui. Noi vom continua să organizăm evenimente culturale de calitate, iar cei care sunt obişnuiţi să conteste, vor continua să ne desfiinţeze, cu "prietenie".
A dumneavoastră,
Mădălina Negrea
-
- RE: RE: Un festival prost şi inutil[membru], 02.06.2007, 07:49
Mulţumesc pentru comentariu doamna Negrea,
Cred că e bine să răspund acestui comentariu, deşi am cam spus tot ceea ce aveam de spus în primul mesaj. Dar e bine să clarific cîteva din spusele mele şi cred că acest schimb de mesaje ar putea să deschidă nişte uşi la care puţini au bătut pînă acum.
1 a). Spuneţi că au fost 5.000 de spectatori la B-FIT. Puteţi să îmi spuneţi cum aţi numărat? V-aţi bazat pe număr de bilete vândute sau pe bilete + invitaţii? Puteţi să îmi spuneţi la fiecare reprezentaţie cîţi spectatori au fost şi cîte locuri au fost în sală? Puteţi să îmi spuneţi cîte bilete s-au vândut la fiecare spectacol şi cîte invitaţii au fost?
Conform calculelor (aproximative, de e drept) de mai jos (vezi Nota 1), au fost aproximativ 10.670 locuri disponibile în săli. Deci şi dacă au fost 5.000 de spectatori, gradul de umplere a sălilor a fost sub 50%.
b) Cum aţi aflat că spectatorii au apreciat montările? Accept orice răspuns, chiar şi unul nu foarte obiectiv de genul număr de minute în care s-a aplaudat, număr de spectatori care au părăsit sala înainte de final, voturi ale spectatorilor pentru fiecare spectacol (ca la TIFF sau la Festivalul de Film European) etc.
2) Faptul că nu aţi promovat Festivalul nu e o laudă. Anunţarea lui în pripă şi lipsa de mediatizare e o dovadă de incompetenţă. Dar cum măcar o parte din banii acestui Festival sunt bani publici, cred că lipsa promovării arată ratarea scopului cheltuirii acestor bani. Întreb: De ce aţi cheltuit bani publici dacă publicul nu a fost anunţat că aceste spectacole au venit la Bucureşti?
3) Am văzut Pescăruşul la Sibiu de cîteva ori şi la Bucureşti o dată. Diferenţa între spectacole, aşa cum le-am perceput eu, a fost imensă. Am încercat să îmi explic de ce s-a întîmplat asta. Deşi neimportant, am o mică corectură la cele spuse de dumneavoastră: 2 actori nu sunt dublaţi, deci au avut 4 spectacole, iar ceilalţi au jucat 2 spectacole pe zi, unii în prima zi, alţii în a doua.
4) Fals. Biletele la Drumul spre Damasc, Medeea şi Pescăruşul au avut preţuri cu aproximativ 30% mai mari, iar Nodul a avut preţ dublu faţă de preţurile obişnuite de la TNB. Ceea ce spuneam eu este că dacă sala este goală, trebuie găsită o soluţie. La primul spectacol cu Drumul spre Damasc au fost cel mult 100 de oameni (Vezi şi aici pentru o confirmare). Ce s-a făcut pentru ca la al doilea să fie mai mulţi? Părerea mea e că nimic, la al doilea fiind la fel de puţini (Sala Mare a TNB are 1.155 locuri).
5) De ce aţi invitat spectacole la care consideraţi că publicul e de cîteva sute de persoane şi de ce le aţi programat într-o sală de 1.155 de locuri? Nu credeţi că finanţarea unor astfel de Festivaluri din bani publici e justificată doar dacă există un interes public pentru Festival?
6) Spuneţi că selecţionerul niciunui festival nu este obligat să dea seama în faţa presei despre motivaţiile sale. Sînt de acord. Dar mi se pare normal să îmi explice mie, ca un contribuabil normal, pe ce a cheltuit banii mei. Şi de ce a cheltuit banii mei.
7) Spuneţi că domnul Romeo Pop nu a fost plătit pentru activitatea depusă în selecţia festivalului. Vă întreb: A făcut selecţia în timpul liber sau în concediu? A văzut spectacolele pe viu şi dacă da a avut diurnă pe perioada respectivă?
8) Nu am acuzat pe nimeni de furt din bani publici. Am spus doar că mi-ar plăcea să văd o anchetă jurnalistică în această direcţie, măcar din cînd în cînd. Tocmai ca să nu fie nici o bănuială că a fost furt din bani publici. Puteţi să îmi demonstraţi foarte simplu asta, punând la dispoziţia tuturor bugetul Festivalului. Şi arătînd pe ce s-au cheltuit banii.
Dacă mă invitaţi într-un week-end la ARCUB şi îmi puneţi la dispoziţie documentele pe care le voi cere (documente publice, atîta timp cît banii sînt publici, şi pe care sînt convins că nu aveţi de ce să le ascundeţi, dacă toate cheltuielile sînt justificate), sînt dispus să anunţ pe LiterNet concluziile mele şi să liniştesc contribuabilul în privinţa unei deturnări de fonduri. Deci nu acuz, întreb.
Afirmaţii din primul meu comentariu rămase fără răspuns:
1) subtitrarea la Sfumato (Valea umbrei morţi) a fost decalată faţă de ceea ce se întîmpla pe scenă, făcînd imposibilă urmărirea piesei - De ce şi cine a răspuns pentru asta?
2) studenţii la teatru au lipsit cu desăvîrşire, deci informaţia despre Festival nu a circulat nici măcar în interiorul breslei - Pentru cine s-a făcut acest festival, dacă publicul nu a aflat şi studenţii la teatru nu au aflat?
3) nu a fost dată nici o explicaţie despre cum a fost ales / numit ca selecţioner domnul Romeo Pop şi de ce. - Care este competenţa domnului Pop în privinţa teatrului? Nu era mai normal ca un număr de critici de teatru să facă selecţia? Cîte spectacole a văzut domnul Pop pentru a ajunge la această selecţie? Pe ce bază a ales spectacolul Medeea? A existat o licitaţie pentru spectacole româneşti?
Aştept o replică documentată, care să arate că am greşit în toate afirmaţiile mele.
Cu stimă,
Răzvan Penescu
Nota 1: Estimare a numărului de locuri disponibile în festival (calcule, aproximative, ce e drept, dar pe care aştept să le corectaţi).
Au fost 2 secţiuni, Mari spectacole, respectiv Teatru Independent (vezi programul Festivalului aici)
Date de intrare:
număr locuri la Teatrul Naţional Bucureşti (Sala Mare): 1.155 (conform sitului teatrului) număr locuri la Teatrul Naţional Bucureşti (Sala Atelier): 94-219 (conform sitului teatrului) - vom folosi în calcule 150 de locuri (deşi au fost sigur mai multe) număr locuri la Teatrul Naţional Bucureşti (Sala Mare pe scenă pentru Pescăruşul şi Valea umbrei morţii): necunoscut - vom folosi în calcule 300 de locuri (deşi au fost sigur mai multe) număr locuri la Teatrul Bulandra (Sala Izvor): 250 (conform port.ro) număr locuri la Teatrul Bulandra (Sala Caragiu pentru Viaţă lungă): necunoscut - vom folosi în calcule 150 (deşi au fost sigur mai multe) număr locuri la Teatrul Metropolis: necunoscut - vom folosi în calcule 150 (deşi sînt sigur mai multe)
Deci:
- 2 reprezentaţii la Bulandra (Sala Caragiu): 150 locuri x 2 = 300 locuri
- 4 reprezentaţii la Naţional (Sala Mare): 1.155 locuri x 4 = 4.620 locuri
- 6 reprezentaţii la Naţional (Sala Mare - pe scenă): 300 locuri x 6 = 1.800 locuri
- 2 reprezentaţii la Bulandra (Sala Izvor): 250 locuri x 2 = 500 locuri
- 2 reprezentaţii la Naţional (Sala Atelier): 150 locuri x 2 = 300 locuri
- 21 reprezentaţii la Metropolis: 150 locuri x 21 = 3.150 locuri
Total locuri disponibile: 10.670 locuri.
-
- RE: RE: RE: Un festival prost şi inutil[membru], 02.06.2007, 18:45
4) Confirm ca la a doua reprezentatie cu Drumul spre Damasc (cea de vineri) au fost sub 100 de spectatori (printre care, ca invitati, criticii de teatru Alice Georgescu, Magdalena Boiangiu si Mihaela Michailov, regizorii Alexander Hausvater si Gianina Carbunariu, mai multi actori si obisnuiti ai teatrului pe care-i cunosc). Confirm si ca printre studentii de la UNATC nu se stia, din cite am putut sa discut, de spectacol.
Romeo Pop este de profesie actor, are deci competenta de a discuta despre teatru si de a face o selectie.
As mai adauga si ca reprezentatia cu Razboi de Lars Noren (Teatrul Habima) a fost viciata, moral cel putin, de situatia bizara ca autoarea traducerii folosite ca supratitrare (Carmen Vioreanu) nu a fost intrebata daca permite utilizarea textului ei si nu a fost platita pentru asta.
- RE: RE: Un festival prost şi inutil[membru], 12.06.2007, 08:57
"Dar, fiecare cu specialitatea lui. Noi vom continua să organizăm evenimente culturale de calitate, iar cei care sunt obişnuiţi să conteste, vor continua să ne desfiinţeze, cu "prietenie". "
Aici este cheia afacerii - e o afacere, nu?!? - si aici in fraza de mai sus este alfa si omega.
Sunt multi bani la mijloc si unde este banul tare nu exista dialog. Nu poate exista. Decit asa, sa ne facem ca vorbim.
Oricum, fiind bani publici, normal ar fi sa existe undeva o lista de cheltuieli vizibila pentru fraierii care platesc, ce se da pe ce, cum, cind si cit.Si chiar daca ar fi vizibila o lista, nimic nu garanteaza ca ce se vede e si ce a fost. Dar stati linistiti, nu veti sti ce se face cu banii fiecaruia, niciodata si nicicum. Asta e...
- RE: Un festival prost şi inutil[membru], 12.06.2007, 00:55
Draga Razvan,
Te iei de cine nu trebuie cind nu trebuie. Ia sa vezi ce zice nea gugalu de doamna care te ameninta cu judecata la "calomnia" ta:
=======================================================
Bucurestiul pocneste trei milioane de euro pentru integrare (Social)
Bucurestiul are de doua ori mai multi bani decit intreaga Bulgarie pentru petrecerea din noaptea integrarii in UE, dar nu stie pe ce sa-i cheltuiasca.
Primaria Capitalei nu are inca, la citeva zile inainte manifestarilor, un plan pentru sarbatorirea "Zilei aderarii Romaniei la Uniunea Europeana", chiar daca Guvernul i-a alocat peste trei milioane de euro pentru acest eveniment. S-a hotarit doar ca jumatate de milion se va duce pe artificii si ca va fi si un concert. "Nu stim inca ce vom organiza, dar va pot asigura ca banii vor fi cheltuiti cu folos. Ceea ce nu vom cheltui vom da inapoi", a declarat Adriean Videanu, primarul Capitalei. "Acum sintem in discutii cu diferiti artisti. Nu avem nimic concret pentru sarbatorirea acestei zile", a marturisit Madalina Negrea de la Centrul de Proiecte Culturale al primariei, organizatorul evenimentului. Prin comparatie, Bulgaria are la dispozitie doar jumatate din aceasta suma, respectiv 1,5 milioane de euro pentru festivitatile de aderare a tarii la UE, potrivit site-ului Novinite.com. Banii vor fi cheltuiti pe organizarea a 250 de evenimente in tara si in strainatate, care vor include concerte, expozitii artistice si culinare si spectacole de lumini. De asemenea, Banca Nationala a Bulgariei va scoate pe piata o moneda speciala cu aceasta ocazie. (A.E.)
================================================
În ceea ce priveşte onorariile pe care le vor primi trupele ce se vor perinda pe scenă (Iris, Voltaj, Proconsul sau Ştefan Hruşcă), organizatorii au păstrat secretul, în ciuda faptului că onorariile sunt plătite din bani publici. "Sumele sunt confidenţiale şi ţin de box-office-ul fiecăruia. Au fost aleşi în funcţie de calitate şi ne asumăm alegerile făcute", justifică Mădălina Negrea. Cu toate acestea, organizatorii susţin că pentru toate concertele se vor cheltui în total aproape 300.000 de euro.
Pentru discursul preşedintelui Traian Băsescu, organizatorii au pregătit "o exclusivitate". "Este vorba de o instalaţie care va arbora steagul european ce va constitui fundalul pentru mesajul preşedintelui din noaptea de Anul Nou. Instalaţia va costa 35.000 de euro şi este pregătită special pentru momentul aderării României la UE", precizează Negrea.
La o asemenea petrecere nu puteau să lipsească musafiri europeni: Olli Rehn, comisarul european pentru extindere, Josep Borell, preşedintele Parlamentului European, Emma Nicholson, Jonathan Scheele şi Frank-Walter Steinmeier, ministrul de externe al Germaniei. Potrivit purtătorului de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, Corina Vinţan, toate aceste personalităţi au confirmat participarea la Revelionul... României.
Graba strică... petrecerea
«E destul de târziu pentru a face totul ca la carte, având în vedere că tot proiectul îl gândisem şi-l demarasem
pentru anvergura dorită la acea vreme.»
Mădălina Negrea, şef serviciu relaţii publice Arcub
========================================================
Deci, Razvane, e vorba de bani, de multi bani, si ar trebui sa stii ca nu se poate face si spune nimic decit daca ai un spate foarte, foarte tare, mai tare decit al intregii afaceri, ceea ce e imposibil.
Poate peste o suta, doua de ani, intrebarile tale si framintarile sa aiba sens si mai ales raspunsuri.
Pina atunci, poate ai o treaba si te retine chestia mai mult decit ar trebui.
Nu te supara, dar e teren minat, chiar foarte minat, si cine crede in libertatea sau existenta presei libere, e un dulce copil. Totul e pe gashti. Tu in ce gashca esti? A oamenilor sinceri? Aha. Pacat.
Altfel bafta mare in tot ce faci,
Dinu
Resurse
Alte articole de Oana StoicaCronici ale altor spectacoleArticole similare
Cîteva întrebări pentru B-FIT 2007 / Răzvan PenescuDJ pensionar caut solistă de vîrsta a treia - Viaţă lungă / Mihaela MichailovFestivalul Internaţional de Teatru Bucureşti - B-FIT 2007 / Comunicat de presăToate articolele despre Festivalul internaţional de teatru B-FIT 2007Scrieţi la LiterNet
Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.
Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.
Publicitate