Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Belphégor

Efecte speciale în ritm franţuzesc - Belphégor


România Liberă, decembrie 2001
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Chiar dacă nu sunt o specialitate americană, majoritatea filmelor cu mumii şi fantome au fost create la Hollywood, mai ales cu sprijinul generos al realizatorilor de efecte speciale. Serialul Belphégor, creat de regizorul Claude Barma, a încîntat la vremea lui telespectatorii francezi (1965). După 35 de ani, doi experimentaţi scenarişti, Jérome Tonnerre (colaborator cu Sautet, Lelouch, Robert şi De Broca) şi Daniele Thompson (La Grande Vardouille, La reine Margot, La Folie des Grandeurs, La Carapate), reiau povestea "Fantomei de la Luvru", situînd-o în prezentul celebrei piramide a arhitectului japonez Pei de la Luvru şi utilizînd cel mai mare muzeu din lume drept platou de filmare şi cadru pentru evoluţia ciudatului personaj.

Descoperită prin anii '30, mumia buclucaşă, care va da naştere celebrei fantome Belphégor, este redescoperită în faimosul muzeu francez din cauza repetatelor defecţiuni ale sistemului electric, nemaipunînd la socoteală anularea sofisticatului sistem de apărare a imenselor valori ale artei plastice prezente în muzeu. Deşi fantoma începe să provoace o serie de neplăcute întîmplări pentru directorul muzeului, atmosfera de mister este rapid înlocuită cu o inteligentă parodie a filmelor de gen, care, chiar dacă nu beneficiază de ritmul alert al filmelor americane, privită cu atenţie, atacă toate locurile comune ale filmelor ce au drept subiect şi obiect de lucru anticele mumii egiptene, abuziv importate de marile muzee ale lumii. Bineînţeles, nici povestea de dragoste nu lipseşte din acest amuzant film, Sophie Marceau (Lisa) şi Frédéric Diefenthal (care a mai jucat în Capitaine Conan şi în seria Taxi) făcînd mai mult sau mai puţin de rîs eforturile birocraţilor din conducerea muzeului de a veni de hac năbădăioasei fantome, care nu-şi cerea decît dreptul la întoarcerea în universul celor duşi din această lume, conform clasicelor ritualuri înscrise în literatura de specialitate de pe malurile Nilului.

Dacă în serialul de televiziune realizat cu decenii în urmă Luvrul era reconstituit pe platou, în filmul Belphégor, le fantôme du Louvre spectatorii au prilejul să viziteze mediat celebrul muzeu, toate filmările desfăşurîndu-se aici (Mona Lisa, Venus şi alte exponate nelipsind de la această inedită întîlnire cinematografică). Finalul, care deschide, după reţeta americană, posibilitatea unor reluări ale aventurilor celebrei fantome, este, în acelaşi timp, un ironic semnal la adresa filmelor de groază, care utilizează în proporţii masive violenţa şi machiajul pentru a înspăimînta gratuit spectatorii. Un film tocmai bun pentru vacanţa de Crăciun.



 Toate articolele despre Belphégor


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Călin Stănculescu


Alte articole

 Sinopsis - Belphégor, Distribuitor Independenţa Film


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer