Nevasta cu pricina e rusoaică, e Nicole Kidman brunetă şi cu aer de vagaboandă internaţională. Ben Chaplin, care e un drăguţ, dar plictisit funcţionar de bancă în Anglia, se căpătuieşte cu ea prin Internet, dar ceea ce va afla la prima întîlnire e că a căzut ca un gogoman în plasa unor escroci care anterior profitaseră de bărbaţi decenţi din Grecia, Elveţia, Franţa - cu toţii nefericiţi în amor, cu toţii vrăjiţi de renumele fetelor din Rusia.
Excelentă comedie a fraţilor Butterworth (Jez, Tom şi Steve - regizor, scenarist, producător) este un foarte nimerit respiro pentru un cinefil vaccinat cu tot felul de genuri şi de teme mari. Tinerii autori, care se află acum la al doilea lungmetraj, după debutul cu Mojo, nu dau impresia că s-ar fi străduit prea mult. Şi totuşi, filmul lor are o poveste, povestea are personaje credibile şi, mai ales, nişte interpreţi pe măsură, foarte bine conduşi de regizorul Jez. Ieşită din Moulin Rouge, Nicole Kidman are inteligenţa de a evita aerele inconştiente poate de vedetă, dozînd bine resursele pentru perversitatea bine dirijată înspre victimă cu un bun simţ propriu fetei simple, care nu vrea decît să fie iubită. Ben Chaplin face o foarte bună alchimie cu ea, scenele în care cei doi se bat în cafenea fiind de tot hazul. Matthieu Kasovitz realizează după prelatul din Amen un rol complet diferit, de rus simpatic în fond, deşi escroc. Are barbă, o pieptănătură imposibilă, cu creastă, şi în unele secvenţe aduce cu Roberto Benigni. Vincent Cassel e un rus "de la mama lui", cu geacă de fîş, sticlă de vodcă şi accese subite de furie. Un tip periculos şi imprevizibil.
Ce este absolut delicios la aceşti actori, care n-au nimic în comun cu Rusia şi care sunt şi veniţi din toate colţurile lumii (Kidman e australiancă, Chaplin englez, Kassovitz şi Cassel francezi), este felul în care îşi mobilează personajele şi le fac verosimile, lucru care se întîmplă extrem de rar într-un film occidental. De obicei, ruşii (sîrbii, românii etc.) sunt caricaturizaţi, iar vorbele lor exotice, stîlcite. Vă amintiţi de Dracula şi de "langajul" lui mioritic. Chiar dacă nu ştim ruseşte ca să ne dăm seama de cît de bun sau prost le e accentul actorilor din Birthday Girl, nu putem regreta alegerea lor. Se pare că s-au dorit actori ruşi, dar că după mai multe audiţii regizorul s-a oprit la cei de faţă.
Speculînd fascinaţia Vestului pentru fetele Estului, cei trei fraţi englezi au făcut o comedie lipsită, din fericire, de accente social-politice, în care happy-endul e previzibil (englezul şi rusoaica se îndrăgostesc şi rămîn împreună) şi în acelaşi timp imprevizibil (dacă iubeşti, poţi sta oriunde, chiar şi în Rusia), în care personajele spun ce am spune şi noi în situaţia dată, au reacţiile pe care le-am avea şi noi. Linia dramaturgică destul de subţire e salvată de simţul de orientare al realizatorilor şi de un bun simţ în materie de umor devenit literă de lege pentru cinematografia britanică.
Birthday Girl
Regia: Jez Butterworth
Scenariul: Tom Butterworth şi Jez Butteworth
Producători: Steve Butterworth şi Diana Philips
Imaginea: Oliver Stapleton
Montajul: Christopher Tellefsen
Muzica: Stephen Warbech
Cu: Nicole Kidman, Ben Chaplin, Vincent Cassel, Mathieu Kassovitz