Nici o vorbă! (nu-ţi mai spun) - Don't Say a Word

Chiar titlul filmului, Don't Say a Word, tradus la noi prin Nici o vorbă, ar putea trăda, dacă e să căutăm explicaţii psihologice, intenţia producătorilor de a scoate pe piaţă nu un film care să facă scandal sau să revoluţioneze genul, ci o producţie potolită care să aducă cît de cît lumea în sală. De aceea s-a mizat, mai mult decît pe subiectul deloc ingenios, pe postura de protagonist a lui Michael Douglas, pe siguranţa pe care a creat-o spectatorului nu prin interpretări memorabile, cît corecte şi, mai ales, constant corecte. Cu toate acestea, Douglas duce mai greu filmul, datorită intrigii pe care spectatorul o descîlceşte uşor din primele minute.

Aici se pune firesc problema dacă cei care fac asemenea filme previzibile iau asta în calcul. Probabil că intenţia lor nu e să ofere spectaculoase răsturnări de situaţii, să pună grave şi numeroase probleme de interpretare spectatorului (cum face M. Night Shamalayan, de pildă), ci să ofere acestui spectator ceea ce crede că aşteaptă. Deci e vorba de un contract pînă la urmă. Omul intră în sală să vadă un thriller, i se dă un thriller bine jucat, bine asamblat, cu ceva sperieturi, ceva alergături, maşini, împuşcături, cîteva glumiţe. Că mai există şi alţi regizori din "sistem" care fac thriller mai altfel decît e norma, treaba lor. Nu le cere nimeni să facă pe deştepţii cu spectatorul.

Don't Say a Word este aşadar un film corect, nimic de zis. Are de toate - criminali, urmăriri automobilistice, uşoare frisoane pe spinare datorate prezenţei presupuse a criminalilor în casa eroului, o femeie frumoasă cu picioare frumoase în gips, un copil inteligent, un copil traumatizat, un criminal cu suflet de copil şi unul negru în cerul gurii. Este bine montat şi cu sens, astfel încît lupta eroului-psihiatru de a-şi salva fata merge mînă în mînă şi e justificată cu/de nevoia de a o vindeca pe fetiţa traumatizată, prin retrăirea de către aceasta a situaţiei traumatizante, necesară pentru a lăsa trecutul la o parte. Numai că întreg filmul poate fi cu uşurinţă uitat şi el la scurtă vreme după ce a fost văzut pentru că, deşi profesionist făcut, nu are nici o strălucire, nici un cît de mic lucru să-l facă să fie deosebit de altele. Este, poate, un film plăcut de văzut într-o vineri seară la televizor, după o săptămînă istovitoare.


Don't Say a Word, 2001, durata: 118 minute

Regia: Gary Fleder
Scenariul: Anthony Peckham & Patrick Smith Kelly
Imaginea: Amir Mokri
Montajul: William Steinkamp
Scenografia: Nelosan Nelson Coates
Muzica: Marc Isham
Cu: Michael Douglas, Sean Bean, Famke Janssen, Oliver Platt