Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Moulin Rouge!

Cu Traviata la film - Moulin Rouge!


România Liberă, noiembrie 2001
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Amatorii de muzică de azi ar putea fi mulţumiţi de coloana sonoră a filmului Moulin Rouge!. Alături de cîteva abia auzite sugestii de muzică ceva mai serioasă (cu Placido Domingo sau José Feliciano) se poate auzi în film o salată sofisticată de stiluri ce amestecă opereta cu pop, rock şi techno, cu solişti de frunte ca Bono, David Bowie, Lil'Kim sau Rockwilder.

Regizorul australian Baz Luhrmann a imaginat o poveste pe cît de convenţională (cu motive din Traviata şi Boema), pe atît de dinamică datorită ritmului de clip ce domină copios cel puţin prima parte a filmului. Povestea este supermelo şi este evocată retrospectiv de personajul principal, care nu se prea străduieşte să-şi construiască o biografie cît de cît credibilă. Tînărul poet Christian (interpretat de Ewan McGregor) se îndrăgosteşte de tînăra vedetă a celebrului cabaret, Satine (rol susţinut de Nicole Kidman), cunoscută curtezană cu veleităţi de artistă dramatică. Satine însă este trimisă de proprietarul Zidler în braţele unui duce înstărit şi fanfaron, care devine mecena al următorului spectacol al stabilimentului. Bineînţeles, Satine îşi dă duhul în braţele poetului nu înainte de a-şi cînta amorul din toate poziţiile pentru a-şi salva iubitul de la o răzbunare mortală. Ce rămîne din această peliculă îndelung elaborată, cu un megabuget demn de Pearl Harbor? Un spectacol interesant la capitolele coregrafie, decoruri şi costume, imaginate astfel pentru a conferi maximum de exotism şi strălucire unei ambianţe în care se desfăşoară o telenovelă "avant la lettre".

Evident cineastul de origine australiană, Baz Luhrmann, a încercat să-şi justifice demersul cu argumentul punerii pe tapet a mitului lui Orfeu (revizitat în cheie Offenbach), cu conflictul "între idealism şi maturitate", cu echivalenţa cam trasă de păr între "Andy Warhol şi Toulouse Lautrec", idei departe de spiritul fin de siècle. Performanţa principală rămîne amalgamul postmodernist, avînd drept fundal un spectacol cu multe convenţii greu digerabile. Boemă postmodernă sau Traviată în stil australian, Moulin Rouge! rămîne un maxispectacol cu minimum de idei. Falsă răfuială cu spiritul burghez, într-un limbaj muzical contemporan Moulin Rouge! rămîne un film comercial destul de ieftin, ce nu-şi justifică nici bugetul, nici căznitele trimiteri la clasicii epocii. Dacă vă place megaclipul, nu ezitaţi...



 Toate articolele despre Moulin Rouge!


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Călin Stănculescu


Alte articole

 Filme de (re)văzut: Beatles, Queen, Elton John & Madonna în sec. XIX - Moulin Rouge!, Alex. Leo Şerban
 Variaţiuni pe tema iubirii - Moulin Rouge!, Laurenţiu Brătan


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer