În anul 1987, Consiliul Europei a declarat drumul către Santiago "primul itinerar cultural", iar în anul 1995 întregul traseu către Santiago de Compostela este înscris în lista patrimoniului mondial UNESCO.
Marian Rîlea şi Cristian Iacob, într-un moment de odihnă
Călătoria-turneu
"Memoria celor care au trecut" este un proiect organizat de UNITER - Uniunea Teatrală din România, în colaborare cu SIGNIS şi Asociaţia Orion din Franţa. Proiectul este cofinanţat de Comisia Europeană prin programul "Culture 2000", în parteneriat cu Guvernul României, Ministerul Culturii şi Cultelor, Primăria Municipiului Bucureşti, ArCuB, Ambasada Franţei la Bucureşti, Ambasada României la Paris. Coordonatoarea proiectului este Anca Berlogea. Regia îi aparţine lui Dragoş Galgoţiu. Artiştii-pelerini au fost: Ioana Abur, Anca Androne, Dan Bădărău, Cristian Iacob, Constantin Cojocaru, Emil Hoştină, Aurelie Regnyer, Gabriel Spahiu, Marian Rîlea, Marie Virginie Cambriels, maica Emilia.
În drumul lor, artiştii s-au oprit în diferite oraşe prezentînd spectacolul "Memoria celor care au trecut".
Cristian Iacob, în spectacolul din biserica San Bartolomé din Logroño
Spectacole în franceză şi spaniolă
Echipa de artişti profesionişti, însoţită de o mică echipă de producţie şi logistică, a plecat din ţară pentru două luni în Franţa şi Spania ca să retraseze un pelerinaj celebru încă din secolul XI şi să prezinte spectacolul de teatru "Memoria celor care au trecut" în locurile consacrate ale traseului. Pelerinajul a fost un melanj între demersul teatral şi aventura culturală, de descoperire a altor tradiţii, o traversare de spaţii şi comunităţi diferite, cu eforturi şi inerente surprize, cu o echipă care se rodează, cu mers pe jos şi spectacolul prezentat în limba franceză şi spaniolă...
Descinderea echipei a avut loc într-un Paris încins de căldură, aşa cum parizienii înşişi spuneau că n-au mai trăit de multă vreme, spaţiu care a marcat debutul proiectului şi unde au avut loc două reprezentaţii (24 iunie - la Institutul Catolic şi 25 iunie - la biserica St. Pierre din Montmartre), urmate de o conferinţă de presă organizată de Ambasada României (26 iunie) la CAPE (Centre d’Accueil de la Presse Étrangère), în prezenţa lui Ion Caramitru. Jucat în bisericile gotice înalte şi bogat arcuite, spectacolul, al cărui scenariu se bazează pe textul Evangheliei lui Ioan şi evocări contemporane, devine o mărturisire teatrală din România, cu proiecţiile video pe colonadele bisericilor în lumina difuză a vitraliilor, cu actori şi public care aşteaptă în tăcere.
Biserica devine un altfel de spaţiu al rugăciunii şi al eliberării. Colonade pictate, vitralii şi un public francez aproape de replicile actorilor, care a rămas în sală şi după terminarea spectacolului, a stat prin preajma echipei pînă cînd şi ultimul lucru era demontat şi încărcat.
Finalul lunii iulie a însemnat şi finalul segmentului Franţa pentru echipa de artişti pelerini care a traversat, în spaţiul francez, "drumul Europei Centrale", trecînd prin ţara şampaniei, a dantelei, ţara lui D'Artagnan, dar mai ales prin importante situri istorice ale Franţei. Începînd cu Puy en Velay, oraşul închinat Fecioarei, trecînd prin Conques, "le grand site de France", păstrătorul unui element important al tezaurului naţional al Franţei - statuia din aur masiv a martirei Sainte Foy, prin Moissac, Cahors şi pînă la Lourdes, locul de pelerinaj unde asistam seară de seară la fantasticele procesiuni cu lumînări.
În luna august, echipa a traversat Spania - alte comunităţi, altă expresie lingvistică, alte cutume şi descoperiri culturale. Alte spectacole, alt pelerinaj, aceeaşi aventură care debutează brusc, în 25 iulie, cu sărbătoarea Sfîntului Apostol Iacob, protectorul Spaniei şi al oraşului Puente la Reina, unde se desfăşoară zgomotos fiesta cu tauri. Publicul spaniol este departe de "răceala" franceză; reacţionează zgomotos şi participativ, e numeros, ovaţionează, rămîne pe afară, căci nu încape în bisericile în care se joacă spectacolul. Se bucură de spaniola rostită de artiştii români şi francezi.
După atîta timp de pelerinaj şi spectacole, actorii s-au obişnuit să trăiască şi să se mărturisească în spaţii sacre: n-au mai fost cabinele de teatru, actorii şi-au îmbrăcat costumul în sacristie, spaţiul de joc a fost aproape de altar, teatrul şi-a regăsit rădăcinile medievale şi o dimensiune sacră.
În spectacol: Gabriel Spahiu, Marian Rîlea şi Constantin Cojocaru
Artiştii-pietoni
În fiecare zi actorii au mers aproape 20 km pe jos, descoperind un peisaj în culori puternice şi vii, dealuri pe care cresc măslini şi viţă-de-vie şi unde tocmai a fost cosit grîul. E un drum vechi, pe care au păşit pelerini spre Compostela începînd de mai bine de o mie de ani. Astăzi, sute de pelerini din întreaga lume se îndreaptă spre Finis Terrae, spre cîmpul de stele de la capătul pămîntului. Printre ei şi alături de ei, artiştii români descoperă sensul şi frumuseţea acestei călătorii. 600 de kilometri pe jos, în Franţa şi Spania, peste 20 de spectacole în biserici şi în aer liber, o experienţă unică pentru un actor, dar şi pentru ceilalţi.
O iniţiere
Echipa trebuia să se descopere pe sine în fiecare zi. Căci toate obişnuinţele unei vieţi bucureştene au fost bulversate pentru o nouă ordine, în alte teritorii: se mergea pe jos, într-un pelerinaj care se definea pe măsură ce se parcurgeau kilometri, se monta, se juca spectacolul, se demonta, se filma, se dădeau interviuri, se scriau mailuri, se făcea organizare, se discuta cu membrii comunităţii franceze şi spaniole, se pleca în cercetare şi documentare. Teatru, valori umane, culturale şi spirituale - toate s-au întîlnit în cadrul acestui proiect.