Drumul spre dulcegării - Playing by Heart

Interesant e şi Playing by Heart / Capcanele seducţiei (1998), scenariul şi regia Williard Caroll, care fusese reţinut la Berlin în competiţia pentru Ursul de Aur în 1999, mai ales ca structură (deşi nu mai e de mult una nouă): mai multe poveşti/cupluri urmărite separat şi care converg, spre final, şi se întîlnesc în membrii unei familii. E bine tratată fiecare poveste în sine (unele de-a dreptul excelent - cea dintre mamă şi fiul aflat pe moarte; cea dintre Joan şi Keenan - superbi şi carismatici Angelina Jolie şi Ryan Phillippe; sau cea dintre Hannah şi Paul - Gena Rowlands şi Sean Connery, cuplul cel mai în vîrstă, în jurul căruia se strîng la sfîrşit toate celelalte).

Doar că, pe măsură ce poveştile avansează, tonul devine foarte dulceag, lacrimogen. Fiecare poveste e centrată pe tema iubirii şi a împlinirii/neîmplinirii, printr-o asiduă şi aproape distrugătoare căutare a partenerului ideal, sau poate o căutare de sine. Încrîncenarea căutării şi teama ratării fac ca relaţiile să fie în permanenţă pe muchie de cuţit, de o fragilitate ce tinde să distrugă totul încă înainte de a fi început. Filmul se termină optimist, iar de n-ar fi amintita virare spre lacrimogen, ar fi (ca şi Where the Heart Is) o remarcabilă reuşită dintr-o zonă bună-foarte bună. Aşa însă, rămîne doar în zona mediu-bună...