Azi dimineaţă am primit următorul mesaj:
În 11 septembrie 2003 comiteţi un atentat poetic!!!
Eliberaţi o carte!
În dimineaţa de 11 septembrie 2003 nu uitaţi să ieşiţi din casă ţinând în mână o carte importantă, o carte care v-a schimbat privirea asupra lumii, scrieţi pe ea o dedicaţie şi eliberaţi-o pe drum, pe o bancă, în metrou, într-o cafenea "la cheremul" unui cititor necunoscut...
Şi voi? Aţi adopta o carte ocolind din drumul vostru obişnuit?
11 septembrie nu va rămâne o aniversare funebră dacă noi o transformăm, împreună, într-un act creator şi generos...
O mobilizare generală la Bruxelles, Paris, Florenţa, San Francisco, în aceste patru oraşe comandouri de scriitori de toate confesiunile literare îşi vor elibera cărţile în piaţa publică în ACEASTĂ JOI, 11 SEPTEMBRIE, la ora 14.46, şi le vor împrăştia în cele patru colţuri ale fiecărui oraş...
Am citit mesajul circumspectă, nefiind sigură că avem voie să vorbim în acest fel despre o tragedie: tonul mesajului era aproape vesel. M-am întrebat unde sunt în el cuprinse durerile rudelor celor morţi, stupoarea unui întreg oraş trezit în haos şi dezolare, lacrimile unei ţări uriaşe, bogate, fericite dar neputincioasă în faţa fanatismului dement.
Apoi am mai citit odată şi mi-am dat seama că atunci când actele vin din iubire poţi vorbi oricum..., iar o carte este un act de iubire. Ce obiect semnifică mai profund toate valorile civilizaţiei noastre decât o carte, să dai o carte în locul urii oarbe, să arunci în aer fanatismul, totalitarismul, fundamentalismul printr-un simplu gest prin care îţi afirmi apartenenţa la o cultură care a ajuns (sperăm noi) la maturitatea de a face din pace, centrul existenţei ei.
În 11 septembrie ieşiţi pe stradă cu o carte, ţineţi cartea în mâini exact în minutul în care primul turn era străpuns de primul avion, acel îngrozitor 14.46, faceţi din acea secundă infernală un moment de pace dăruind cartea cuiva, unui prieten, omului pe care îl iubiţi sau unui copil din parc. Nu-i veţi da doar dovada iubirii ci şi speranţa că totuşi vom supravieţui în acest secol care merita, poate, să înceapă altfel.
Delia Oprea