Sinopsis - Todo sobre mi madre

Grecii spun că doar o femeie care şi-a spălat ochii cu lacrimi poate să vadă limpede. Dar pentru Manuela, acest adevăr nu mai este valabil. În noaptea în care o maşină i-a ucis fiul, Esteban, şi-a plâns toate lacrimile, până la capăt. Departe de a vedea limpede, pentru ea trecutul şi prezentul s-au contopit în bezna durerii.

În acea noapte, pe un scaun de spital, citea ultimele rânduri scrise de fiul său într-un jurnal de care nu se despărţea niciodată: "Azi dimineaţă m-am uitat prin camera mamei mele şi am găsit un vraf de poze. Toate aveau o jumătate lipsă. Tatăl meu, bănuiesc. Am impresia că şi din viaţa mea lipseşte aceeaşi jumătate. Vreau să-l regăsesc, nu mă interesează cine este sau cum s-a purtat cu mama. Nimeni nu are cum să-mi ia acest drept numai al meu."

Ea nu i-a spus niciodată cine fusese tatăl lui. "Tatăl tău a murit cu mult înainte să te naşti" este tot ceea ce-i spusese. În memoria fiului său, Manuela pleacă de la Madrid spre Barcelona, în căutarea tatălui. Vrea să-i spună că ultimele cuvinte ale fiului său i-au fost adresate lui direct, chiar dacă nu l-a cunoscut niciodată. Dar mai întâi vrea să-i spună că atunci când a părăsit-o, cu optsprezece ani în urmă, era însărcinată, şi că au avut un fiu împreună, şi că acesta tocmai a murit. Îi va mai spune că l-a botezat Esteban, ca pe tatăl lui biologic, înainte ca acesta să-şi schimbe numele în Lola. Lola Travestita.

Manuela se duce la Barcelona s-o caute pe Lola. Lola, tatăl fiului său. Căutarea unui bărbat care poartă acest nume nu poate fi simplă. Şi nici nu este...


Almodovar despre film

"După ce am filmat La flor de mi secreto, mi-am făcut câteva notiţe despre personajul Manuela, asistenta care apare la începutul filmului. O femeie normală, care participă la şedinţele de simulare (în care medicii participanţi la Seminarul de Transplanturi dramatizează o situaţie în care trebuie să comunice unei ipotetice mame decesul fiului său) şi care se dovedeşte o adevărată actriţă, mult mai bună decât ceilalţi.

Ideea mea iniţială era să fac un film despre capacitatea de a juca teatru a anumitor oameni care nu sunt actori.

De copil, îmi amintesc că remarcasem această calitate la anumite femei din familia mea. Se prefăceau mult mai bine decât orice alt bărbat. Iar prin minciunile lor au reuşit să evite nu o dată adevărate tragedii. Cu patruzeci de ani în urmă, pe când trăiam în La Mancha, îmi aduc aminte că bărbatul era capul familiei, dirijând totul dintr-un balansoar. Aceasta în timp ce femeile erau cele care rezolvau cu adevărat problemele, în tăcere, fiind uneori nevoite să mintă pentru a putea face faţă. (Oare acesta să fie motivul pentru care Garcia Lorca a spus că Spania a fost dintotdeauna o ţară cu mari actriţe?)

Pentru a ţine piept acestei mentalităţi despre care îmi amintesc din copilăria mea (poate puţin exagerat), femeile din La Mancha se prefăceau, minţeau, se ascundeau şi în acest fel făceau ca viaţa să continue, să se dezvolte, fără ca bărbaţii să afle ceva sau să se interpună. (Pe lângă vitalitate, aceasta avea ceva spectaculos. Primul spectacol de care îmi amintesc este cel al unui grup de femei discutând pe o terasă). Pe atunci nu ştiam încă, însă acesta urma să devină subiectul celui de-al treisprezecelea film al meu - capacitatea femeilor de a juca teatru, de a se preface.

Maternitatea rănită. Şi solidaritatea spontană între femei. "Am depins dintotdeauna de bunătatea străinilor" - a spus Williams prin gura lui Blanche Dubois. În Todo sobre mi madre, străinii cei buni sunt femeile."


Almodovar despre actriţe

"Titlul Todo sobre mi madre vine de la All about Eve al lui J.L. Mankiewicz. Printre altele, filmul lui Mankiewicz vorbeşte despre femei şi despre actriţe. Femei care se confesează şi care se mint una pe cealaltă în cabine de teatru, transformate în sanctuare ale universului feminin (echivalent al terasei copilăriei mele. Trei - patru femei care stau de vorbă înseamnă pentru mine începuturile vieţii, dar şi ale ficţiunii, ale naraţiunii).

În Todo sobre mi madre bărbaţii nu contează, în afară de sibilinicul George Sanders, care apare în rolul unui critic odios. Sanders este sublim, însă mie mi se pare asexuat. Personajul lui din film nu ar fi pierdut nimic dacă ar fi fost interpretat de o femeie."


Almodovar despre actriţe şi femei

"Acestea nu sunt doar subiect al filmului Todo sobre mi madre, ci filmul le este dedicat în întregime lor. În special actriţelor care la un moment dat au jucat roluri de actriţe.

Am fost întotdeauna atras de filme care descriu lumea cinematografului. Nu mă refer la cele care au de-a face cu limbajul cinematografic, ci la cele care vorbesc despre actori, regizori, producători, stilişti, machiori, figuranţi, staruri, imitatori, etc. Filme a căror poveste sunt filmele şi oamenii care le fac, strălucirea şi josnicia lor. Plecând de la acest gen inexistent, care este compus din diferite alte genuri, am fost atras de filmele despre actriţe. Le amintesc doar pe cele trei care m-au impresionat cel mai mult: Gena Rowlands în Opening Night, Bette Davis în All about Eve, şi Romy Schneider în L'Important c'est d'aimer. Spiritul acestor trei filme au impregnat personajele din Todo sobre mi madre cu fum, alcool, disperare, nebunie, dorinţă, neputinţă, frustrare, singurătate, vitalitate şi înţelegere.

Aş putea să vorbesc şi despre alte actriţe care au jucat roluri de actriţe: Gloria Swanson în Sunset Boulevard, Judy Garland în A star is born, Lana Turner în The Bold and the Beautiful şi Imitation of life, Ava Gardner în The Barefoot Contessa şi multe, multe altele...

Nu mă interesează deloc degenerările acestui gen, vezi variantele TV. Cum ar fi nenumăratele biografii ale lui Marylin Monroe, filmele biografice făcute pentru televiziune."


Manuela şi cei trei Esteban

"Manuela fuge. E mereu pe drum, e mereu în vreun tren care o duce departe, mereu prin tunele nesfârşite. Prima dată fuge din Barcelona la Madrid. Optsprezece ani mai târziu, fuge din Madrid la Barcelona. Şi câteva luni mai târziu, reface iarăşi drumul Barcelona - Madrid.

Toate aceste drumuri sunt marcate de câte un Esteban. Prima dată este Esteban, cel nenăscut încă. Atunci Manuela fuge de Esteban - tatăl.

A doua oară este Esteban - fiul, care o însoţeşte sub formă de fotografie şi de jurnal intim. Esteban - fiul tocmai murise într-un accident. De această dată Manuela este plecată într-o vagă căutare a lui Esteban - tatăl, ca să-i spună că fiul lor a murit. Esteban - tatăl habar nu avea de existenţa lui Esteban - fiul, pentru că Manuela fugise când aflase că este însărcinată.

A treia oară, Manuela îl ţine în braţe pe Esteban - bebeluşul, celălalt fiu al lui Esteban - tatăl, care între timp murise şi el. Esteban - bebeluşul este motivul pentru care, prima dată în viaţa ei, Manuela nu mai fuge. De nimeni şi de nimic. Copilul acesta nu va mai fi niciodată minţit, în faţa lui, Manuela nu se va mai preface niciodată."


Cecilia Roth sau regăsirea

"În cei treisprezece ani de când am făcut ultimul meu film cu ea (What Have I Done to Deserve This?) Cecilia Roth s-a maturizat, a devenit un gigant. Şi-a distilat tehnica actoricească fără să se observe. Aşa se întâmplă cu perfecţiunea, nu o remarci. Ţi se pare de la sine înţeleasă, cu toate că ştii că este un miracol.

Pentru mine nu există spectacol mai mare decât o femeie plângând. O actriţă, am vrut să zic. Recunosc că am avut şansa celor mai bune lacrimi numai şi numai pentru mine: Carmen Maura, Marisa Paredes, Victoria Abril, Penelope Cruz, Angela Molina... Şi fiecare a făcut-o altfel, nu numai pentru că filmele au fost diferite, ci şi pentru că lacrimile sunt întotdeauna diferite. Nu există sunete mai personale decât plânsul şi râsul.

În Todo sobre mi madre Cecilia a avut şi ea porţia ei de plâns. Transparent, torenţial, eliberator.

Todo sobre mi madre putem spune că este o dramă de un comic delirant, barocă, plină de personaje extreme, purtate de valurile destinului. Ca un contrapunct la natura disproporţionată a personajelor, am hotărât în timpul repetiţiilor că jocul actorilor trebuie să fie sobru, reţinut la maximum, chiar sec. Aceasta era cheia dar şi provocarea, iar minunatele mele actriţe au luat imediat totul în serios. Pentru Cecilia, provocarea era chiar şi mai mare. Personajul ei este zdrobit de moartea fiului său, e demolat brusc, ca după o lovitură de fulger. Iar Cecilia exact aşa este, în fiecare secvenţă a filmului.

Când stau şi o privesc pe Cecilia, cum trăieşte şi palpită ca Manuela, ştiu că privesc una din cele mai extraordinare interpretări pe care le-am văzut vreodată. Şi nu mă face să mă gândesc la Cecilia pe care o ştiam acum optsprezece ani, ci la altcineva.

Şi cred că aceasta înseamnă actoria.


Todo sobre mi madre, Spania / Franţa 1999

Scenariul şi regia: Pedro Almodovar
Producător executiv: Agustin Almodovar
Director de producţie: Esther Garcia
Producător asociat: Michel Ruben
Director de imagine: Affonso Beato
Montaj: Jose Salcedo
Muzica: Alberto Iglesias
Sunetul: Miguel Rejas
Director artistic: Antxon Gomez
Asistent principal de regie: Pedro Lazaga
Operator: Joaquin Manchado
Machiaj: Juan Pedro Fernandez
Costume: Jose Maria De Cossio, Sabine Daigeler
Coafuri: Jean Jacques Puchu
Cu: Cecilia Roth, Marisa Paredes, Penelope Cruz, Antonia San Juan, Candela Pena, Rosa Maria Sard