Pariul cu drogurile - Traffic

În această iarnă rulează şi în Romînia filmul ce primise patru Oscaruri în primăvara acestui an - Traffic / Trafic (2000): pentru regie (Steven Soderbergh), scenariu (Stephen Gaghan), actor în rol secundar (Benicio Del Toro) şi montaj (Stephen Mirrione). Soderbergh fusese revelaţia Cannes-ului în 1989, cînd primise Palme d'Or pentru Sex, Lies and Videotape, iar dintre cele mai recente filme ale lui distribuite în Romînia (în cinematografe, pe casete sau la televiziuni) sunt de menţionat Kafka, Out of Sight, Erin Brockovich. În Traffic, Soderbergh face un pariu destul de riscant, încercînd un film lung (aproape două ore şi jumătate), alcătuit din patru poveşti (fiecare avînd în centru lupta contra drogurilor), montate în paralel (tehnică destul de greoaie), filmate cu camera în mînă şi-n două tipuri de imagine (una galben-zgrunţuroasă, cu aerul tremurînd de căldura toridă a Mexicului, cealaltă clară, aproape cristalină, din SUA).

Pariul îi reuşeşte, graţie calităţii scenariului şi a montajului, dar şi regizorului însuşi, care ne-a obişnuit deja cu o anume distanţare cu care priveşte lucrurile şi neimplicare în povestire şi, de asemenea, cu un ritm echilibrat - nici prea lent, plicticos, dar nici prea rapid şi obositor. Doar finalul e nelalocul lui, datorită abandonării imparţialităţii regizorului (pare extrem de şablonard şi de-a dreptul dulceag), fiind ratat. Michael Douglas şi Catherine Zeta-Jones nu impresionează, e mult mai OK Benicio Del Toro. Încă un plus pentru corectitudinea regizorului în ceea ce priveşte limbile vorbite - e remarcabil că mexicanii vorbesc între ei în spaniolă, iar dialogurile sunt subtitrate în engleză. E cu atît mai corect, cu cît filmul are o mare miză realistă.