Generaţia hippie - Zabriskie Point

Professione:reporter mi s-a părut mai datat decît Zabriskie Point (paradoxal poate, pentru că acesta este foarte îndatorat esteticii & ideologiei flower power, în timp ce filmul cu Jack Nicholson pare, cumva, atemporal...), în orice caz mult mai puţin interesant ca cinema (cu excepţia, desigur, a antologicului plan-secvenţă din final): cîteva cadre "de efect" (Nicholson în funicular, aplecat deasupra mării şi părînd că "înoată" în aer, sau Maria Schneider ridicată în maşina decapotabilă şi uitîndu-se înapoi ("Ce e în urma noastră?", îl întreabă ea pe Nicholson; "Ridică-te şi uită-te!"), corolele arborilor dispărînd rapid în spatele capului ei - secvenţă "filozofică" a la Godard), o imagine perfectă care surprinde "culoarea" locurilor, cîteva ecouri ale Aventurii / L'avventura (un "oraş-fantomă" apare şi aici) - şi cam atît...

În orice caz, e greu de crezut că - pentru scrierea scenariilor la Zabriskie Point şi la Professione: reporter - a fost nevoie de eforturile conjugate ale lui Tonino Guerra, Sam Shepard, Clare Peploe, Antonioni şi încă vreo doi: sînt filme a căror poveste este extrem de subţire, care supravieţuiesc exclusiv prin regie (în cazul Professione:reporter, şi prin interpretarea lui Nicholson).