România Liberă / noiembrie 2001
Zabriskie Point
În această seară poate fi văzut Zabriskie Point, filmul făcut de Michelangelo Antonioni în America, în anul 1970.

Unul dintre cei mai inovatori cineaşti ai tuturor timpurilor, creatorul practic al unei forme de cinematograf, Antonioni este realizatorul unor filme prin care descrie ca nimeni altul alienarea societăţii moderne, datorată incapacităţii de comunicare şi invaziei tehnologiei în cotidian. Peliculele sale italiene sunt tot atîtea borne în istoria cinematografului: Il Grido / Strigătul, L'avventura, La Notte / Noaptea, L'Eclisse / Eclipsa, Il Deserto Rosso / Deşertul roşu. Stilul filmelor sale este caracterizat de tăcerile nesfîrşite care stăpînesc personajele şi de cadrele înnebunitor de lungi prin care e descrisă deruta eroinei (interpretată întotdeauna de Monica Vitti, mai puţin în La Notte / Noaptea, unde protagonistă e Jeanne Moreau). După aceste filme, Antonioni şi-a exprimat în continuare revolta prin două opere făcute în străinătate şi care surprind mai bine decît orice esenţa atitudinii tinerilor generaţiei anilor '60: Blow-up (1966) în Marea Britanie şi Zabriskie Point (1970) în SUA. Ele sunt importante şi pentru istoria muzicii pop-rock: Blow-up este singurul film în care apare într-o secvenţă formaţia Yardbirds în concert, iar Zabriskie Point are o coloană sonoră unde pot fi găsite toate marile nume ale muzicii psihedelice, inclusiv Pink Floyd, The Grateful Dead şi The Rolling Stones.

În legătură cu Zabriskie Point, Antonioni declară: "Călătorind în lung şi în lat prin Statele Unite, la un moment dat am avut dorinţa să fac un film. E o ţară în care imaginile îţi sar în ochi la fiecare popas. Dintre toate filmele mele acesta este în cea mai mare măsură improvizat în timpul turnării. Personajele mele încarnează contrastul actual dintre tineret şi civilizaţie".

Într-adevăr, acţiunea are loc în timpul unor revolte studenţeşti; un tînăr este urmărit pentru o crimă pe care n-a comis-o şi fură un avion cu care fuge în deşert. Pe drum, aflat în avion, el agaţă o tînără dintr-un automobil, într-o scenă unică în istoria filmului. Zabriskie Point, locul care l-a inspirat pe Antonioni, este un monument geologic, o imensă ciudăţenie naturală, unde cei doi ajung, fac dragoste şi îşi imaginează o comunitate flower-power, practicînd amorul liber în acest loc parcă făcut pentru aşa ceva, totul pe muzica special compusă de Pink Floyd. Magnifică este însă scena finală a filmului: aflînd faptul că poliţiştii l-au împuşcat pe tînăr, fata, aflată în faţa unei luxoase vile în care se organizau întîlniri pentru oamenii de afaceri, o face să explodeze numai prin forţa privirii. Lenta planare a obiectelor destructurate este filmată tot pe muzica celor de la Pink Floyd. Niciodată după acest film nu s-a reuşit o expresie mai pură şi mai esenţializată a revoltei împotriva sistemului, ulterior spiritul generaţiei hippie pierzînd treptat bătălia cu acest inamic cu mult mai puternic. Cei doi tineri sunt interpretaţi de Daria Halprin şi Mark Frechette.
Regia: M. Antonioni Cu: Daria Halprin, Mark Frechette, Paul Fix, Bill Garaway, Rod Taylor

1 comentariu

  • Cinemateca in comunism
    drpop, 16.03.2014, 07:49

    De necrezut .... dar acest film a fost proiectat La Cinemateca din Bucuresti in anii 70'. L-am vazut atunci, intr-o dimineata ploioasa de toamna ,pentru a-mi inlocui plictisul orelor de cursuri dela Fac, de Medicina.

    La aceiasi cinemateca am vazut si un alt film "major "cu muzica lui Bob Dylan,"Pat Garret and Billy the kid"" Adevate evadari din cotidinul comunist. Cheers din Australia.

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus