Vremuri infernale - 54

Descindere în infernul "sex, drugs & disco" al celui mai marfă club newyorkez de la sfîrşitul anilor '70... "Ghid" e un june blond din New Jersey care trece podul, ajunge în faţa clubului, e ales dintr-o mulţime de pretendenţi la orgia din interior şi pus să-şi expună pectoralii, cîştigă simpatia unui patron în permanenţă "afumat", capătă postul cel mai vînat - acela de barman -, îi e prezentat, printre alţii, lui Andy Warhol, se îndrăgosteşte de o starletă de soap, iar atunci cînd totul pare să meargă uns, începe declinul. Al lui şi al clubului...

Călcînd pe urmele lui Boogie Nights (dar lipsindu-i virtuţile stilistice ale lui P.T Anderson), filmuleţul lui Christopher e un divertisment curăţel şi temperat şi nu o vitrină satirică a exceselor specifice epocii, aşa cum şi-au dorit cei care, îmbufnaţi, s-au grăbit să-l includă în rîndul povestioarelor moralizatoare ale anilor '90. Nu există în el scene tari de sex (ci doar semne că ele au căzut la montaj), n-avem parte nici de viziuni distorsionate cauzate de supradoze de drog şi - vă puteţi imagina? - nici de Gloria Gaynor sau Donna Summer pe soundtrack. Muzică disco este, suficientă să-ţi bîţîi picioarele în cîteva reprize, foarte bine găsit e Phillippe (cap tăiat George Michael, perioada Wham!), excelent Myers (aprope de nerecunoscut) şi surprinzătoare apariţia crazy a Gloriei Stuart, "supravieţuitoarea" de pe Titanic-ul lui Cameron, în rolul unei bunicuţe petrecăreţe...


54

Regia: Mark Christopher
Cu: Ryan Phillippe, Salma Hayek, Mike Myers