Ia aripioarele de pui de la Kentucky Fried Chicken şi le calcă în picioare. Stoarce ketchup-ul pe faţa unor obsedaţi hiperconsumişti, vulnerabilizaţi de propria lor neputinţă de a ieşi din vertijul saturaţiei. Rodrigo García scrie textele spectacolelor pe care le concepe, violent brute şi poetice, şi-şi alege actorii în funcţie de afinităţi ideologice. A lucrat în publicitate cîte 16 ore pe zi şi şi-a finanţat la început producţiile. A făcut praf structura convenţională a textului teatral şi a dramatizat inteligent sloganuri publicitare şi brand-uri.
Regizoarea Ioana Păun (a absolvit anul acesta UNATC-ul, Made in China fiind examenul ei de licenţă) merge pînă la capătul experienţei delirant consumiste propuse de García. Trei sînt operaţiile textuale esenţiale la care recurge Ioana Păun: concentrarea structurii dramatice a argentinianului anarhic, adaptarea ei la contextul reclamelor româneşti şi găsirea corelativului vizual perfect pentru scriitura conflictual monologală a lui Rodrigo García. Dramaturgul merge în adîncimea unui trash expresionism consumist pe care îl poetizează.
Ioana Păun a înţeles exact miza şi salturile textului lui García, Agamemnon, flagelul produselor care-ţi mînjesc corpul şi-ţi rod neuronii şi "poezia scurtă" a momentelor cînd, cu cei mai inocenţi ochi, priveşti un pepene înainte să înfuleci din el ca un nebun. Nevrotica psihologie a consumatorilor îmbuibaţi de alimente şi dependenţi de tot felul de pungi, borcane şi caserole e exploatată din plin. Isteria e marca unui spectacol care pompează la greu ambalaje şi conţinuturi.
Ioana Păun propune un teatru murdar, mirositor, unsuros, lipicios, în spiritul esteticii terciului în care se transformă produsele rulate pe bandă şi în spiritul gîndirii lui Rodrigo García. În Made in China sîntem tăvăliţi în muştar după care sîntem traşi de urechi ca să putem auzi greierii. Reziduurile devin substanţa unui spectacol care teatralizează manevrele irezistibile ale produselor omniprezente.
Made in China este distopia exceselor. Excesul muncii habotnice la un job care-ţi mutilează creierul, excesul cumpărăturilor şi fericirea de a-ţi privi coşul plin de lucruri total inutile, excesul violenţei cu care îţi potoleşti familia turbată că nu găseşte printre snacks-uri şi perii detergent şi baterii sînt nodurile tari ale unei lumi robotizate, captate de Ioana Păun în tot ce are ea mai aiuritor.
Anesteziate psihic şi în acelaşi timp hiperactive, personajele sînt permanent în vîrtej şi în derivă. Maimuţoi care rînjesc şi digeră non-stop tot ce li se livrează, tembelizaţi de rotisorul consumist din jur şi cumplit de alienaţi.
Actorii aleşi de Ioana Păun merg excelent pe mîna mărcilor înregistrate şi a propunerilor din această montare care-ţi întoarce stomacul pe dos.
Un coşmar-cros al familiei supermarket-izate
Universul din Made in China e bucăţică ruptă din cartea lui Gilles Lipovetsky, Fericirea paradoxală (Polirom, Iaşi, 2007): "A trecut vremea cumpărării nevinovate şi lipsite de griji: iată-ne ajunşi în stadiul reflexiv al consumului erijat în problemă, în obiect al îndoielii şi al interogaţiei".
Dilemele alegerii produselor sînt personalizate de Alexandru Fifea printr-un joc mimic foarte expresiv. Fifea e un actor-coardă care sare de la homosexualul cool şi fragilizat din Fotografii explicite (Studioul Casandra, regia Miruna Dinu), la drogatul care trăieşte din plin şi bea pînă nu mai ştie de el în Monged (Studioul Casandra, regia Vera Ion), pînă la tatăl asaltat de ce are de făcut într-un ritm dement, în Made in China.
Torentul de produse din text e vizualizat sub forma deversării de pungi, sticle şi cutii, care induc permanent tirania dependenţei de marcă, de marfă, de mască a unui bine îngurgitat haotic.
Spectacolul Ioanei Păun propune un coşmar-cros al familiei supermarket-izate. Soţul tastează ţăcănitor într-o corporaţie în care orice mişcare este monitorizată. Fiecare clipă - regizoarea alege să prelungească inspirat acest moment - e o terifiantă conectare: la calculator, la telefon, la pauzele în care mintea îţi e tot în priza job-ului. Soţia se uită la telenovele şi-şi aşteaptă soţul de la magazin, copilul e spălat pe creieri de jocuri. Acasă începe bătaia cu produse, care se termină într-o baie de sînge: soţia şi copilul sînt tîrîţi în muştar şi pumni pînă cînd ai senzaţia că din propriile lor corpuri ţîşnesc produse, pînă cînd pielea lor miroase sufocant ca un container plin ochi.
Fără nici o milă - şi aici e remarcabilă forţa de a nu mima nici o secundă acest teatru fizic extrem -, corpurile devin guri de scurgere. Toată familia se urcă în maşină şi se opreşte mecanic în diverse locuri, care trasează halucinant drumul spre marele nicăieri: fast-food, cinematograf, stadion. Şi, în final, cîteva secunde în aer liber, care se sfîrşesc cu o... Veţi vedea!
Teatrul Desant
Made in China, după o piesă de Rodrigo García
Regia: Ioana Păun (clasa prof. asoc. Cristian Hadji-Culea şi conf. univ. dr. Nicolae Mandea)
Cu: Smaranda Ciceu, Alexandru Fifea, Lari Georgescu, Cristina Găvruş, Lala Mişoniki
Multimedia: Maria Drăghici.