Scrisoare deschisă către reprezentanţii presei române de film - Epilog DaKINO 2002

Dragi colegi,

Vă scriu în calitate de co-autor (alături de Irina Margareta Nistor) al selecţiei scurt-metrajelor din competiţia Festivalului Internaţional de Film DaKINO 2002. Întîi de toate, ţin să precizez că mi-a făcut mare plăcere să lucrez la acest program, să colaborez cu Irina Nistor şi cu echipa DaKINO - mă gîndesc în special la Miruna Berescu.

Motivul pentru care vă scriu este un film, care va rămîne nenumit, ca şi autorul lui. Acest film a figurat printre titlurile respinse atît pe lista de preselecţie a doamnei Nistor, cît şi pe lista mea. Cu toate acestea, filmul respectiv a fost inclus în competiţie. Am fost informat recent că ultimul cuvînt, în privinţa selecţiei filmelor, aparţine conducerii festivalului. Nu pun la îndoială acest drept, deşi amintesc că Irina Nistor şi cu mine am fost încurajaţi să credem că am avea carte blanche în realizarea programului, că în nici un caz nu se va trece peste opiniile noastre. Însă dat fiind faptul că programul DaKINO 2002 îmi este atribuit şi mie, am la rîndul meu dreptul de a spune ce simt. Şi nu mă simt în largul meu în faţa variantei finale a acestui program.

Fiind vorba despre un singur film - doar vreo 15 minute din atîtea ore de proiecţie -, aş putea da impresia că încerc cu tot dinadinsul să fiu dificil şi pretenţios. Dar întîmplător, într-un articol publicat în Observator cultural nr. 143 (19.11.-25.11.2002), articol care vă stă la dispoziţie - dacă aveţi curiozitatea - şi pe site-ul LiterNet, îmi exprimam convingerea că acel film (nici acolo nu-i dădeam titlul) şi autorul său (nici acolo nu-i dădeam numele) sînt reprezentativi pentru un anumit tip de cinema, care nu merită promovat, respectiv pentru o anumită atitudine, care nu trebuie încurajată. Văd în acel scurt-metraj o bună parte din apucăturile cele mai rele - şi nu tocmai recente - ale filmului românesc. Iar în atitudinea autorului (nu-mi amintesc cuvintele exacte, dar mesajul său a fost ceva de genul: "Cine eşti dumneata, să nu-ţi placă filmul meu?") văd un exemplu de dispreţ faţă de breasla din care - de bine, de rău - fac parte. Nu îl cunosc personal pe autor. La ora la care am scris articolul menţionat, nu aflasem că filmul a fost inclus în competiţie.

Aceste clarificări sînt importante pentru mine. Reprezintă o chestiune de principiu. Reprezintă o chestiune de dreptate: au existat destule filme pe care Irina Nistor şi cu mine le-am respins, pentru că ni s-au părut sub nivelul competiţiei, sau pe muchie, dar care mi se par perfect valabile, prin comparaţie cu filmul acesta. În fine, reprezintă o chestiune de nume - nume pe care va trebui să-l port şi după acest festival.

Încă o dată: am dedicat timp şi energie festivalului DaKINO, am încercat (ca şi doamna Nistor) să nu nedreptăţesc nici un film, să realizez o selecţie al cărei nivel mediu să fie cît mai ridicat. De aceea, nu pot decît să regret că "sfîrşitul aventurii" este unul amar pentru mine. Pentru că e vorba despre o despărţire - din motive de nepotrivire de caracter, să spunem.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă urez numai filme bune.
Andrei Gorzo
25.11.2002

PS: Acest mesaj, într-o formă uşor diferită, a fost citit la conferinţa de presă care a deschis DaKINO