Nepătrunse sunt căile juriilor la festivalurile de film. Dar cînd printre cei 5 membri ai unui asemenea grup de decizie se numără o fetiţă de 19 ani, de profesie top-model, doar cu cîteva apariţii pe ecran, un tînăr actor georgian venit în locul unui regizor tot georgian, care a avut treabă la el acasă, şi un scriitor austriac cu un prestigios CV, dar prea ocupat ca să rămînă pe toată durata festivalului, te poţi aştepta la orice. Şi surpriza neplăcută nu a întîrziat: Occident, de Cristian Mungiu nu face parte din palmaresul celei de-a 12-a ediţii a Festivalului de film est-european de la Cottbus. Mai norocos, colegul şi prietenul său, Hanno Hoffer, şi-a adjudecat Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj (în valoare de 1500 de euro) pentru Ajutoare umanitare.
Dar să ne întoarcem la lungmetrajul de ficţiune unde, după părerea mea, într-o selecţie nelipsită de lucruri interesante, dar şi de filme dezamăgitoare, Occident sărea net în faţă, talonat, ce e drept, îndeaproape, de Albinele sălbatice / Divoke vcely al cehului Bohdan Slama. Acest tablou al unui sătuc din Moravia, cu femei grase, urîte, vesele şi beţive, cu fete visînd la o mare iubire, dar mulţumindu-se fiecare cu ce poate, cu băieţi neisprăviţi care-şi pierd timpul imitîndu-l pe Michael Jackson, deci acest tablou este plin de un umor înrudit cu cel al lui Forman sau Menzel din anii \'60. Poate nu întîmplător, Slama este un fel de discipol al Verei Chytilova. Aceste Albine sălbatice au repurtat Premiul întîi, în valoare de 12.000 de euro. Premiul pentru regie a revenit, inexplicabil, rusului Aleksei Muradov pentru filmul Zmeul / Zmey, un fel de Noro într-o variantă mizerabilistă. Un film teribil de greoi, cu secvenţe lungi, acţiune aproape în timp real, culori abia perceptibile, înecate în pîclă pen-tru a face totul şi mai deprimant.
Surprizele plăcute ale selecţiei s-au regăsit sub o formă sau alta în palmaresul general. Este vorba despre filmul unguresc Hukkle (Premiul trei, Premiul publicului şi Premiul juriului studenţesc). Regizorul Gyorgy Palfi a făcut un pariu pe care parţial l-a cîştigat: un film fără dialoguri despre lumea satului reconstituită din amănunte vizuale şi sonore care treptat se constituie într-o poveste aproape poliţistă (ce e drept, pe alocuri uşor confuză). Cealaltă reuşită se intitulează Anul diavolului / Rok Dabla (Premiul FIPRESCI), un documentar cu elemente de ficţiune şi de fantastic despre o celebră formaţie cehă de muzică folk-rock. Cu această idee regizorul Petr Zelenka a dat lovitura pentru că Anul diavolului a bătut toate recordurile de casă la el acasă.
Sigur că orice film participă într-o competiţie internaţională cu speranţa de a cîştiga. Nu întotdeauna succesul vine atunci cînd îl aştepţi. La Montpellier, săptămîna trecută, atît Mungiu, cît şi Hoffer au plecat cu cîte un premiu. Vorba lui Caragiale, Cottbusul "nu e cea din urmă Cameră". Cariera celor două filme continuă.
P.S. - La Festivalul de la Montpellier, Occident a primit Premiul pentru sprijinirea distribuţiei şi promovării filmului în Franţa, în valoare de 4.800 euro, iar Ajutoare umanitare, o menţiune a juriului, precum şi Premiul publicului.