În această comedie (şi film de debut pentru regizorul David Atkins), Steve Martin joacă rolul unui dentist. Scenariul aceluiaşi Atkins exploatează cu brio toate idiosincraziile noastre referitoare la respectivul domeniu medical, însuşi faptul că şi-a ales un stomatolog pentru a-l arunca într-o poveste cu droguri, tulburînd puţin apele genului. Ca dentist, Frank Sangster are tot ce-şi poate dori: o clinică administrată cu stricteţe de o femeie de culoare (un mini-şef şi ea), pacienţi mulţi pe care îi operează simultan în mai multe cabinete, o asistentă competentă. Şi planul personal e aparent bine "aspectat", competenta asistentă (interpretată excelent de Laura Dern) corespunzînd perfect "Visului american" în care se scaldă eroul: e blondă, suplă, face sport, e ordonată şi se îmbracă în rozuri şi albastruri, nu face sex decît în pat. Fericirea e însă aparentă pentru că apariţia unei tinere femei pe scaunul stomatologic (Helena Bonham Carter în rol de "micuţă impostoare") aruncă în aer toată construcţia, antrenîndu-l pe medic într-o aventură din care va învăţa să se bucure de neprevăzut şi să încalce regulile şi, mai ales, legea.
Amuzant în film e felul în care regizorul parodiază atît Visul american, cît şi filmul poliţist, ca mlădiţă a lui. Memorabilă, absolut delicioasă e apariţia la un moment dat (apariţie-surpriză) a lui Kevin Bacon. El interpretează un actor-vedetă care urmează să joace într-un film poliţist şi care se documentează urmînd poliţiştii în acţiune şi încercînd să se familiarizeze cu rolul punînd întrebări suspecţilor. Excelent este că întrebările sunt exact cele pe care le auzim îndeobşte în filme, concluziile actorului cabotin în afara ecranului fiind cele corecte pentru povestea în sine. La un moment dat, actorul, săracul, încearcă să ne inducă şi nouă propria schizoidie, spunîndu-i dentistului că spectatorul trebuie să deosebească filmul de viaţa adevărată. Încurcat traseu. Dublă mise en abîme. Meşter cîrmaciul. În afara acestui formidabil moment al cinematografului care se gîndeşte pe sine gîndindu-se, filmul curge relativ bine, adică nu are momente de delăsare, dar nici mari momente comice.
Interesant e felul în care te ţine atent prin micile trimiteri la marotele cinematografului american (replici, încadratură ş.a.m.d.) care nu provoacă hohote de rîs, ci zîmbete amuzate. Aceasta face ca Novocaine / Novocaină şi dureri de cap (putea fi preferat ca titlu doar Novocaină) să fie o comedie poliţistă suficient de inteligentă pentru a putea fi asimilată de publicul larg şi de fanii lui Steve Martin.
Novocaine, 2001, SUA
Regia şi scenariul: David Atkins
Imaginea: Vilko Filac
Montajul: Melody London
Muzica: Steve Bartek
Cu: Steve Martin, Helena Bonham Carter, Laura Dern, Elias Koteas, Scott Caan şi Kevin Bacon