Van Damme omoară toate mamele pe care le prinde admonestîndu-şi copiii ("bad boy! bad boy!"...) pentru că şi el, în trecut, a avut o astfel de mamă. Celălalt Van Damme, obţinut graţie miraculoasei tehnici de copy&paste care este clonajul, deambulează ca un retardat prin poveste căutîndu-şi rostul şi sfîrşind prin a înlocui originalul... Ei bine, da: cel de-al doilea film regizat la Hollywood de hongkonghezul Ringo Lam (după Maximum Risk) şi cel de-al treilea (după Double Impact şi acelaşi Maximum Risk) în care starul belgian se abandonează cu voluptate temei lui fetiş (dublul; în cazul de faţă: "dublura genetică") este o nesperată şi deşteaptă apologie adusă clonării. Nu vă luaţi după titlul romanesc: e o prostie. Nu clona e ucigaşă, ci originalul... Măcar pentru această ireverenţă şi trebuie să-l vedeţi. Şi poate pentru jocul - dublu - al lui Jean-Claude Camille Francois Van Varenburg (got it?): în varianta retardată, pare făcut după chipul şi asemănarea acelui Van Damme - penibil ca actor - pe care toţi îl detestă... Nu e tocmai Face/Off, dar dacă în locul acestui "Peter Pan al wu tang-ului" care e V.D. l-aţi fi avut pe Travolta, n-aţi fi zis ba...
Replicant
Regia: Ringo Lam
Cu: Jean Claude Van Damme, Michael Rooker