iulie 2007
Muzica de cameră - pentru ansambluri restrânse, de la două la zece instrumente, maximum - reprezintă sectorul aristocratic al muzicii culte. Iar vârful muzicii de cameră, cvartetul de coarde (lucrare scrisă pentru o formaţie alcătuită din două viori, o violă şi un violoncel), e socotit prin excelenţă forma dialectică a muzicii instrumentale. Mulţi compozitori au compus cvartete, printre ei Beethoven (dedicat cu predilecţie acestui gen) posedă în cel mai înalt grad arta organizării muzicale pe termen lung, a logicii stringente ce se transformă, ca prin miracol, în pură inspiraţie.

Dintre formaţiile camerale de cvartet celebre în viaţa muzicală internaţională, am ales să prezint cititorilor LiterNet Cvartetul Alban Berg, pe care îl admir în mod deosebit. Ansamblul a fost înfiinţat la Viena, în anul 1971. Doi dintre membrii fondatori mai fac şi azi parte din formaţie - primul violonist Günter Pichler şi violoncelistul Valentin Erben. La vioara a II-a cântă, din 1977, Gerhard Schulz, iar la violă Isabel Charisius, din anul 2005.

Discografia lor este impresionantă: au înregistrat (pe CD sau pe suport audio) integralele cvartetelor de Beethoven (16 lucrări + "Marea Fugă"), Brahms, Berg, Webern, Bartok, ciclul complet al ultimelor cvartete de Mozart sau pe cele ale lui Schubert, Haydn, Dvorak, Schumann, Ravel, Debussy, Stravinski etc.

Formaţia a primit peste treizeci de distincţii internaţionale, printre care Grand Prix du Disque, Deutsche Schallplattenpreis, Prix Edison, Grand Prix du Japon, Gramophone Award, First International Classical Award.

Presa a scris entuziast despre ei, iată câteva extrase:
"Cu certitudine unul dintre cele mai mari ansambluri de muzică de cameră" (France Soir),
"O perfecţiune stupefiantă" (Washington Post),
"Unul din marile ansambluri ale timpului nostru" (San Francisco Chronicle),
"O minune numită Cvartetul Alban Berg" (Presse, Viena),
"Puţine cvartete, dacă există, se pot măsura cu forţa şi siguranţa lor în clasicii şi romanticii vienezi" (Times),
"Cvartetul Alban Berg a devenit legendar în interpretarea muzicii de cameră" (Frankfurter Allgemeine Zeitung),
"Cvartetul Alban Berg predomină în Beethoven" (J.Kaiser, Süddeutsche Zeitung).

Cu toate că înregistrările şi concertele lor sunt apreciate în termeni superlativi de către critică, şi cu entuziasm de un public mereu mai numeros şi mai călduros, membrii cvartetului Alban Berg dau mai puţină importanţă succesului, preocupându-se mai cu seamă de misiunea căreia i s-au devotat de la bun început: de a atinge armonia deplină în interpretările lor şi de a-şi extinde repertoriul de la perioada clasică până la avangarda muzicală. Tocmai acest angajament este simbolizat prin numele lui Alban Berg (compozitor vienez din secolul XX), pe care şi l-au luat ca emblemă.

Artiştii cu care au colaborat, în diferite ocazii, fac parte din elita interpreţilor europeni: violoncelistul Heinrich Schiff, pianiştii Philippe Entremont, Elisabeth Leonskaja, Rudolf Buchbinder, Alfred Brendel, clarinetistul Hariolf Schlichtig, bandoneonistul Per Arne Glorvigen ş.a.m.d.

Iată, mai întâi, un fragment (partea a II-a) din Cvintetul în do major de Schubert, pentru înregistrarea căruia a fost invitat violoncelistul Heinrich Schiff. Remarcaţi vigoarea cu care se cântă, deşi instrumentiştii, cu excepţia violistei, sunt în vârstă.

Însă celebritatea ansamblului Alban Berg se datorează, în primul rând, interpretării cvartetelor de Beethoven, s-a văzut şi din citatele de presă alese mai sus. Maniera în care cântă cei patru interpreţi se pliază în totalitate pe sentimentul aşteptat de ascultător din partea muzicii beethoveniene: dramatismul, îndulcit uneori de cantabilitatea temelor, dar niciodată lăsat să dispară cu totul. Fundalul muzicii din cvartetele lui Beethoven este marcat de o permanentă tensiune, ce pare să sugereze că viaţa ne e dată pentru a face efortul de a o depăşi, atingând un alt nivel spiritual. Spre exemplificare, ascultaţi prima mişcare a Cvartetului op.18 nr.6, o înregistrare celebră, mai veche, în care îl vedem încă pe violistul Thomas Kakuska, partener stabil între anii 1981-2005.

Şi acum, o audiţie puţin mai "dură" pentru ascultătorii care nu frecventează în mod curent muzica de cameră beethoveniană - Marea Fugă în si bemol major, op.133, partea a II-a. Beethoven a compus-o iniţial ca încheiere a Cvartetului op.130 în si bemol major, dar la rugămintea editorului a scris un alt final (Allegro) şi Marea Fugă a rămas independentă, cu numărul de opus 133. La prima ei audiţie, publicul n-a înţeles mare lucru. Cu timpul s-a văzut că stilul tardiv al lui Beethoven, incluzând şi acest opus ieşit din comun, exprimă nu numai o complexitate fără precedent, ci şi o admirabilă simplitate, ceea ce face ca ultimele sale cvartete să fie absolut fascinante.

Pour la bonne bouche am ales prima parte din Cvartetul "Death and the Maiden ("Fata şi Moartea") de Schubert, în care se vede întreaga măiestrie a celor patru instrumentişti: ei trec cu cea mai mare dezinvoltură de la sonorităţile puternice la cele delicate, într-o armonie şi unitate de ansamblu rareori atinse de alte formaţii.

Membrii Cvartetului Alban Berg s-au hotărât, din păcate, ca anul viitor, în iulie, să-şi încheie cariera printr-un ultim concert la Teatrul Colon din Buenos Aires. Sper că v-a plăcut această primă cunoştinţă cu ei. Cine vrea să-i cunoască mai bine îşi poate cumpăra CD-urile cu Integrala cvartetelor de Beethoven, scoasă de casa EMI în 1999.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus