România Liberă / septembrie 2003
Regizorul filmului Cangurul Jack a debutat cu Coyote Ugly, operă fără mare ecou. În genul comediei (pentru copii) David McNally se descurcă mai bine alegînd o poveste fără mari pretenţii scrisă de Steve Bing şi Scott Rosenberg, după tipicul basmelor moderne pentru publicul tînăr.

Deşi scenariul se bazează pe schemele clasice ale filmelor cu mafioţi (răfuieli, crime plătite, ucigaşi cu sînge rece şi afaceri de milioane), eroii filmului sunt doi clasici perdanţi la toate invitaţiile vieţii americane de a se îmbogăţi uşor şi fără bătaie de cap. Transportul a 50 de mii de dolari din America în ţara cangurilor va declanşa o incredibilă aventură, implicaţi fiind nu doar locuitorii paşnici ai simpaticului continent, ci şi vieţuitoarele-blazon - cangurii, al căror reprezentant Jack reuşeşte să dispară în pustiu cu banii aşteptaţi de alţi mafioţi, plătiţi pentru eliminarea mesagerilor inconştienţi. Rîuri, cascade, păduri şi pustiuri devin decorul filmului în care Charlie Carbone (Jerry O'Connell) şi Louis Fucci (Anthony Anderson) încearcă cu disperare să recupereze suma destinată mafioţilor australieni de la cangurul amator de acadele, îmbrăcat în urma unei nefericite întîmplări cu haina norocoasă a lui Louis (în care se aflau banii buclucaşi). Nici protecţia mediului nu este departe în această comedie, ideea fiind materializată de fermecătoarea Jessie (Estella Warren), o cercetătoare ecologistă care-i va ajuta pe cei doi eroi să-şi recupereze banii şi va participa alături de ei la finalul fericit al poveştii (care, în cazul că va avea succes la public, nu greşim dacă afirmăm, de pe acum, că va avea şi o urmare).

Bazat aproape exclusiv pe comicul de situaţii, multe este drept, dar nu toate atît de comice încît să te facă măcar să zîmbeşti, Cangurul Jack rămîne un film-model de vacanţă, avînd beneficiul prezenţei unui mare actor, Christopher Walken (laureat cu un premiu Oscar pentru rolul din Vînătorul de căprioare de Michael Cimino), care evoluează alături de colegi mai tineri, dar nu lipsiţi de talent.

Dacă în film apar destul de mulţi canguri, alături de personajul care dă naştere la toate încurcăturile, Jackie Legs, spectatorii nu trebuie să creadă că toţi sunt vii şi naturali. Ca şi în alte filme mişcările necesare dramaturgiei filmului şi nuanţele personalităţii animalelor au fost supralicitate cu sprijinul generos al creatorilor de efecte speciale (nu mai puţin de 70 de specialişti), care au realizat imaginea unui cangur virtual, a cărui prezenţă în secvenţele-cheie este greu de deosebit faţă de imaginile cangurilor în carne şi oase. Bun prilej de cunoaştere a faunei australiene, filmul Cangurul Jack oferă pe alocuri şi cîteva ocazii pentru zîmbete mai mult sau mai puţin îngăduitoare.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus