Regizorul filmului Cangurul Jack a debutat
cu
Coyote Ugly, operă fără mare ecou. În genul
comediei (pentru copii) David McNally se descurcă mai bine alegînd
o poveste fără mari pretenţii scrisă de Steve Bing
şi Scott Rosenberg, după tipicul basmelor moderne pentru publicul
tînăr.
Deşi scenariul se bazează pe schemele
clasice ale filmelor cu mafioţi (răfuieli, crime plătite,
ucigaşi cu sînge rece şi afaceri de milioane), eroii filmului
sunt doi clasici perdanţi la toate invitaţiile vieţii
americane de a se îmbogăţi uşor şi fără
bătaie de cap. Transportul a 50 de mii de dolari din America în
ţara cangurilor va declanşa o incredibilă aventură,
implicaţi fiind nu doar locuitorii paşnici ai simpaticului
continent, ci şi vieţuitoarele-blazon - cangurii, al căror
reprezentant Jack reuşeşte să dispară în pustiu cu
banii aşteptaţi de alţi mafioţi,
plătiţi pentru eliminarea mesagerilor inconştienţi.
Rîuri, cascade, păduri şi pustiuri devin decorul filmului
în care Charlie Carbone (Jerry O'Connell) şi Louis Fucci (Anthony
Anderson) încearcă cu disperare să recupereze suma
destinată mafioţilor australieni de la cangurul amator de acadele,
îmbrăcat în urma unei nefericite întîmplări cu
haina norocoasă a lui Louis (în care se aflau banii
buclucaşi). Nici protecţia mediului nu este departe în
această comedie, ideea fiind materializată de fermecătoarea
Jessie (Estella Warren), o cercetătoare ecologistă care-i va ajuta
pe cei doi eroi să-şi recupereze banii şi va participa
alături de ei la finalul fericit al poveştii (care, în cazul
că va avea succes la public, nu greşim dacă afirmăm, de
pe acum, că va avea şi o urmare).
Bazat aproape exclusiv pe
comicul de situaţii, multe este drept, dar nu toate atît de comice
încît să te facă măcar să zîmbeşti,
Cangurul Jack rămîne un film-model de vacanţă,
avînd beneficiul prezenţei unui mare actor, Christopher Walken
(laureat cu un premiu Oscar pentru rolul din Vînătorul de
căprioare de Michael Cimino), care evoluează alături de
colegi mai tineri, dar nu lipsiţi de talent.
Dacă în
film apar destul de mulţi canguri, alături de personajul care
dă naştere la toate încurcăturile, Jackie Legs,
spectatorii nu trebuie să creadă că toţi sunt vii
şi naturali. Ca şi în alte filme mişcările necesare
dramaturgiei filmului şi nuanţele personalităţii
animalelor au fost supralicitate cu sprijinul generos al creatorilor de
efecte speciale (nu mai puţin de 70 de specialişti), care au
realizat imaginea unui cangur virtual, a cărui prezenţă
în secvenţele-cheie este greu de deosebit faţă de
imaginile cangurilor în carne şi oase. Bun prilej de
cunoaştere a faunei australiene, filmul Cangurul Jack oferă
pe alocuri şi cîteva ocazii pentru zîmbete mai mult sau mai
puţin îngăduitoare.