Nu am văzut Furios şi iute / The Fast and the Furious, precedentul film al echipei Rob Cohen (regizor) - Vin Diesel (actor), dar acest xXx mi s-a părut fascinant, aşa cum există oameni de o prostie fascinantă, în faţa cărora rămîi cu gura căscată ca în faţa unei arteziene de o sută de metri înălţime.
xXx se ia foarte în serios. La început am crezut că e o parodie a filmelor de acţiune, dar pe urmă, cu cît exploziile se înteţeau, mi-am dat seama că distracţia nu are cum lipsi. Vin Diesel sare cu motocicleta de vreo cinci ori, zboară prin foc, goneşte în faţa avalanşei, sare peste case, se ţine cu mîinile de şaua motocicletei, în fine trece printr-un gard de sîrmă ghimpată, zboară în viteză, în ralenti ş.a.m.d. Dar lucrul care mi s-a părut cel mai amuzant este că în acest film toate personajele sunt cu capsa pusă şi toate dialogurile sunt în contradictoriu, de puţine ori ele nesfîrşindu-se printr-o dispută fizică. Eroul este într-atît de nonconformist şi de "antierou", cum a fost imaginat (pentru a fi în contra curentului), încît singurul mod în care această trăsătură poate fi redată e faptul că e tot timpul nemulţumit şi cîrcotaş. Fie că discută cu agentul NSA (Samuel L. Jackson), fie cu un agent al securităţii cehe, fie cu fata de care e îndrăgostit, lui Vin Diesel îi pute tot timpul.
Filmul a fost turnat şi la Praga, loc devenit un fel de Mecca ieftină şi exotică, sobră şi aşezată, numai bună pentru a primi agenţi americani obraznici şi terorişti ruşi paranoici. Ţi se rupe însă inima cînd vezi exploziile mîncînd tencuiala, chiar dacă ştii că nu e decît un film. Ceva din sufletul tău zgribulit de european se revoltă în faţa invaziei americane a entertainment-ului.
Dar să nu fim patetici. xXx are un soi de umor intrinsec, involuntar, şi un soi de optimism foarte tonic în cretinătatea lui, care te ţine mereu în formă. Te întrebi însă, din momentul în care ai înţeles că nu e o parodie, ce caută Asia Argento în acest concert în cheie diesel, ea, care în singurul film pe care l-a regizat pînă acum Scarlet Diva (în mare măsură autobiografic), se revolta împotriva statutului actriţelor în industria de film. Poate sejurul la Praga a atras-o pe actriţa italiană. Praga însă, săraca, e foarte dezavantajată. Ea îşi arată faţa cînd şi cînd, în pauzele dintre curse sau oferă locaţii cu potenţial turistic-distractiv ridicat, cum ar fi o celebră discotecă. Fireşte, filmul se termină pe Podul Carol.
Stereotipurile legate de locaţie se cuplează bine cu toate celelalte stereotipuri ale filmului. Vin Diesel o îmbrăţişează pe Asia Argento cu muşchii umflaţi de exerciţii (bineînţeles că e în maieu), chiar dacă în secvenţa anterioară muşchii nu trecuseră prin procesul de "umplere". Tatuajele lui, semn - nu-i aşa? - al nonconformismului, îi acoperă braţele ca mînecile unei ii şi în secvenţa finală, din Hawaii, unde se sărută pe şezlong cu aleasa. Gonit de duşmani pe o pîrtie, el aruncă în spate nu un pieptene, ci două dinamite şi gheaţa începe să se rupă, el goneşte, avalanşa după el, şi totul arată de parcă ar trage-o după sine cu o sîrmă, ţinînd-o totuşi la distanţă, căci nimic nu i se întîmplă. Eroul interpretat de Vin Diesel este, de altfel, ca un personaj de basm. El primeşte tot felul de aparate, tot felul de arme cu tot felul de gloanţe, astfel încît devine invincibil. Maşina din ultimele secvenţe este ca un cal fermecat. Răul şi răii sunt mereu lăsaţi la spate.
xXx este un film adorabil.
xXx , SUA, 2002
Regia Rob Cohen
Scenariul Rich Wilkes
Imaginea Deam Semler
Montajul Chris Lebenzon
Costumele Sanja Milkovich Hays
Muzica Randy Edelman
Cu: Vin Diesel, Asia Argento, Samuel L. Jackson, Marton Csokas, Danny Trejo, Michael Roof