O premieră extrem de actuală şi de frumoasă ne-a oferit zilele trecute Teatrul Bulandra, cu piesa scriitorului bulgar Hristo Boicev, Colonelul-pasăre, în traducerea, adaptarea şi, mai ales, regia lui Alexandru Dabija. Distribuţia numără şi ea nume de răsunet, din cîteva generaţii ale scenei româneşti de azi: Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu, Costel Caşcaval, Dana Dogaru, Mircea Rusu, Dorin Andone, Constantin Drăgănescu şi Silviu Geamănu. Li se alătură scenograful Dragoş Buhagiar, bine cunoscut şi el spectatorilor de teatru.
Povestea începe, suntem informaţi, undeva în realitatea vieţii autorului, care a văzut odată, în spatele unor garduri de sîrmă ghimpată, ca ale unei tabere militare, mai mulţi soldaţi - era pe lîngă graniţa bulgaro-sîrbă -, dar n-a reuşit să intre în vorbă cu nimeni şi doar după mai multe încercări în cîteva limbi cineva i-a răspuns în bulgară. După care Hristo Boicev a observat că tabăra militară era, de fapt, "Clinica psihiatrică 40 de mucenici".
Locul şi-a păstrat numele şi în piesa pe care Hristo Boicev a scris-o, implicînd în comportamentul oamenilor aceia, care nu erau decît nişte bieţi nebuni, obsesia naţională bulgară, dar şi română, probabil balcanică, în general, a integrării în NATO. În piesă, care s-a bucurat de un mare succes în lume, mai ales în Franţa, nebunii de la "40 de mucenici" se trezesc într-o bună zi cu nişte pachete paraşutate din greşeală de aviaţia NATO în curtea mînăstirii unde-şi făceau veacul de nefericire, ajutoarele fiind destinate refugiaţilor din Bosnia - era pe vremea războiului din Bosnia şi Herţegovina. Ei se îmbracă în uniformele militare NATO, pe care le găsiseră în enorma cutie căzută din cer şi acest lucru le schimbă comportamentul. Fostul colonel redevine colonel, iar ceilalţi bărbaţi, precum şi, în cele din urmă, Pepa, fostă prostituată de parcări, devin subordonaţii colonelului, în rolul căruia e, memorabil, Victor Rebengiuc. Dintr-una într-alta, colonelul proclamă, în aprobarea unanimă a subordonaţilor săi, mînăstirea unde se aflau teritoriu liber european, afiliat la NATO şi UE, iar tînărul doctor, abia sosit la ospiciu, aprobă şi el, sperînd într-o terapie originală. În timp, noua enclavă europeană din Balcani se hotărăşte să se semnaleze celor cărora dorea să li se alăture, astfel încît, alte mijloace neexistînd, sunt trimise mesaje către NATO prin intermediul păsărilor călătoare, zeci, sute de mesaje, după care urmează lungile şi grelele zile ale aşteptării răspunsului ce nu mai vine. Finalmente, ciudaţii militari se hotărăsc să plece ei înşişi la Strasbourg, pentru a se alătura Europei. Reuşesc să treacă, datorită camionului vopsit în culorile trupelor de păstrare a păcii în Balcani şi uniformelor, dar cum era de aşteptat, nu sunt luaţi în serios. Finalul este scrisoarea unuia dintre ei către o nevastă ipotetică, în care se arată că ei rămîn acolo, în faţa celebrei catedrale, întărindu-şi disciplina militară.
Povestită astfel, piesa poate să intereseze sau nu. Ea este în realitate o creaţie de o neaşteptată strălucire a dialogurilor şi de o inventivitate surprinzătoare, în limitele obsesiilor de azi ale fostelor zone socialiste şi mai ales ale balcanicilor. Locurile comune pe care le vehiculează azi şi politicienii români, privind integrarea în NATO şi în UE, sunt traduse în lumea nebunilor, care, se spune, nici nu sunt de fapt nebuni, ci doar altfel. Or, adăugăm noi, trăim în epoca diferenţei şi a dreptului de a fi altfel. Ironie, satiră, poezie, limbaj care aminteşte nu o dată de Caragiale, mai ales cînd e vorba de... "Europa... cu ochii pe noi", totul se îngemănează în acest spectacol de creaţii actoriceşti dintre cele remarcabile, de la Victor Rebengiuc la Constantin Drăgănescu, de la Dana Dogaru la Răzvan Vasilescu, Costel Caşcaval, Constantin Drăgănescu, Dorin Andone, Mircea Rusu (unul dintre cei mai proeminenţi protagonişti ai spectacolului lui Alexandru Dabija), Silviu Geamănu e mai palid, poate şi din cauza rolului.
Spectacolul cuprinde, desigur datorită regizorului, scene în care publicul este sculat în picioare, scena încercării de zbor a colonelului însuşi ar fi numai una dintre acestea. Bulandra mai marchează un succes, cu o piesă contemporană de aici, de lîngă noi, despre noi.